MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE MUȘCĂTURĂ DE VIPERĂ
Continuăm campania de prevenire a accidentelor montane prin publicarea de recomandări privind activitățile montane și masuri ce trebuie întreprinse în situații deosebite pe munte.
Va invitam să lăsați, în comentariile la aceste postări, și alte sfaturi din experiența dumneavoastră montană, sfaturi pe care considerați că este bine să le cuprindem în aceste recomandări și care să fie de folos celor care merg pe munte.
Completați aceste recomandări cu experiența dumneavoastră, distribuiți-le, aplicați-le și fiți salvatorul din umbra care luptă alături de Salvamont Romania pentru un munte mai sigur și pentru reducerea numărului de accidente pe munte!
Fiți alături de Salvamont Romania în campania de reducere a accidentelor montane pe munte și de înlocuire cu zâmbet a tristeții de pe fețele celor peste 7000 de oameni pe care ii salvam anual!
Nu uitați, echipele Salvamont sunt singurele structuri care dețin competența legală, personal pregătit profesional și atestat pentru a interveni în soluționarea accidentelor montane în care sunt implicate persoane cu afecțiuni medicale sau traumatice.
Apelați cu încredere la prietenii Dumneavoastră de nădejde de pe cărările munților – SALVAMONT România !
Semne și simptome ale mușcăturii de viperă: locale – urme ale mușcăturii, edem (umflare) local, flictene (vezicule) hemoragice; sistemice (generale)- febra, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, lipotimie (leșin), dificultăți de respirație, durere toracică, convulsii, comă, alte manifestări neurologice, hemoragii, urticarie, șoc anafilactic (edem al feței, limbii, căilor aeriene, dificultăți de respirație, șoc – tensiune arterială prăbușită, puls periferic nepalpabil).
Clasificarea mușcăturilor de viperă după gradul de toxicitate:
Gradul 0 (fără reacție toxică) – urme ale mușcăturii, fără edem (umflare) local.
Gradul 1 (reacție toxică minimă) – edem (umflare) local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică.
Gradul 2 (reacție toxică moderată) – edem al întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie).
Gradul 3 (reacție toxică severă) – edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.
Măsurile de prim ajutor constau în:
Liniștirea pacientului, evitarea mobilizării inutile a acestuia; acesta va fi așezat întins pe spate (sau în poziție laterală de siguranță, dacă este inconștient) într-un loc sigur, la adăpost de un eventual alt atac al șarpelui;
Apelarea Numărului Unic de Urgență 112 sau a Dispeceratului Național Salvamont – 0372126668, pentru a anunța evenimentul și a oferi detalii asupra stării victimei și a localizării acesteia (eventual coordonate GPS);
Se curăță plaga cu apă oxigenată sau cu apă curată;
Se scot eventualele inele, brățări sau altele asemenea de la nivelul membrului mușcat deoarece, în caz de apariție a edemului, înlăturarea lor va fi foarte dificilă, iar acestea vor acționa ca un garou;
Proximal de plaga mușcată se aplică un pansament cu o fașă elastică pentru a încetini diseminarea veninului pe cale limfatică. Bandajul elastic se scoate numai la spital, după administrarea serului antiviperin (dacă acesta este indicat). Bandajul nu trebuie aplicat prea strâns, pentru a nu împiedica circulația sanguină arterială, cât să se poată introduce un deget sub bandaj;
NU se practică incizii sau cauterizări la nivelul mușcăturii, NU se „stoarce” plaga, NU se recomandă aplicarea de gheață sau garou, NU se aplica diverse substanțe sau curent electric la nivelul plăgii, NU se încearcă capturarea șarpelui, NU se recomandă utilizarea dispozitivelor de aspirație a veninului, NU se aspiră veninul cu gura;
Membrul mușcat se imobilizează într-o atelă, pentru a împiedica contracțiile musculare care favorizează circulația limfatică; membrul respectiv va fi menținut în poziție neutră sau mai jos decât nivelul cordului și nu mai sus decât acesta;
Șocul anafilactic se tratează de urgență prin administrarea de Adrenalină, existând în farmacii sisteme de auto-injectare cu Adrenalină (Anapen, Epipen) intramuscular, acestea putând fi incluse în baremul trusei de prim – ajutor (daca persoana se cunoaște cu alergii severe). Pe lângă administrarea de Adrenalină, este utilă și administrarea de antihistaminice (acestea pot fi administrate și în reacțiile anafilactice mai ușoare, iar Adrenalina se administrează doar în formele severe – șoc anafilactic);
In caz de instalare a stopului cardio-respirator, se aplică manevre de resuscitare cardio-pulmonară;
Pacientul va fi transportat la spital pe targă, evitându-se mobilizarea acestuia (pacientul nu va umbla);
Serul antiviperin se va administra doar la spital, dacă gradul de toxicitate este moderat-sever.
Salvamont România
