RETROSPECTIVĂ ROMANȚATĂ. Săptămâna în cinci minute de lectură
LUNI, 13 IULIE 2026
România stă și ea bine la ceva. E (cât de cât) pașnică.
Din 163 de state, România se află pe locul 45 în clasamentul celor mai pașnice state din lume din 2026, în scădere cu o poziție față de anul trecut. Dintre țările vecine, Ungaria este cel mai bine clasată, pe locul 15, urmată de Bulgaria, care ocupă poziția 26. Republica Moldova se află pe locul 55, iar Serbia pe locul 70. Evaluarea se bazează pe 23 de indicatori calitativi și cantitativi, care măsoară nivelul de pace din fiecare țară din perspectiva siguranței și securității societății, a conflictelor interne și internaționale și a gradului de militarizare. Pentru al 19-lea an consecutiv, Islanda ocupă primul loc în clasament. Poziția excepțională a Islandei se bazează pe absența unei armate permanente, rate foarte scăzute ale criminalității și o coeziune socială puternică. Pe pozițiile următoare se află Noua Zeelandă, Elveția, Slovenia și Irlanda. Topul primelor zece cele mai pașnice state este completat de Austria, Portugalia, Singapore, Finlanda și Japonia. La capătul opus al clasamentului se află Rusia, care ocupă ultimul loc în ierarhia din acest an. Datele apar în cea de-a 20-a ediție a Global Peace Index, realizată anual de Institute for Economics and Peace.
MARȚI, 14 IULIE 2026
Efectul Trump. China din ce în ce mai simpatizată pe glob.
Un recent studiu al studiu al Pew Research Center arată că percepția globală asupra Chinei s-a îmbunătățit, în timp ce imaginea Statelor Unite s-a deteriorat în numeroase state ale lumii. Motivul relevat de cercetare sunt tensiunile dintre administrația președintelui Donald Trump și o parte dintre aliații tradiționali ai Washingtonului. Au contat declarațiile lui Trump privind preluarea controlului asupra Groenlandei, politica comercială față de Canada, intervențiile externe ale Washingtonului și poziția adoptată în conflictul dintre Israel și Hamas din Fâșia Gaza. Iar efectul e notabil. Sondajul, realizat în 36 de țări și teritorii între lunile februarie și mai, arată că în 25 dintre acestea mai mulți respondenți au declarat că au o opinie favorabilă despre China decât despre Statele Unite, 6 țări mai sunt admiratoare al Americii, iar în diferența de țări rezultatul sondajului nu a fost elocvent. Cele șase țări pro-Americane sunt Polonia, Japonia, Coreea de Sud, India, Filipine și Israel. Aici imaginea Statelor Unite rămâne mai favorabilă decât cea a Chinei. Cercetătorii spun că este pentru prima dată în aproximativ 20 de ani, de când organizația monitorizează percepțiile globale, când China este evaluată mai favorabil decât Statele Unite. Trendul pozitiv al Chinei se face simțit și la nivelul președinților celor două state. Studiul arată că, în 22 dintre cele 36 de țări și teritorii incluse în cercetare, liderul chinez Xi Jinping beneficiază de un nivel de încredere mai ridicat decât președintele american Donald Trump. Această tendință este vizibilă inclusiv în Canada, Mexic și în unele dintre cele mai importante state europene, precum Franța, Germania și Regatul Unit. Căderea cea mai dramatică a aprecierii față de SUA se face simțită în Canada. Dacă în 2023, 57% dintre canadieni aveau o opinie favorabilă despre SUA, noul sondaj arată că acest procent a scăzut la 33%. În aceeași perioadă, percepția pozitivă asupra Chinei a crescut de la 14% la 44%. Schimbarea de percepție vine după introducerea unor taxe vamale asupra produselor canadiene de către administrația Trump și după declarațiile președintelui american potrivit cărora Canada ar putea deveni „al 51-lea stat” al SUA. Potrivit unei analize The Wall Street Journal, Beijingul încearcă să profite de tensiunile dintre Washington și aliații săi tradiționali, prezentându-se drept un partener comercial stabil și valorificând dificultățile din relațiile transatlantice. Dealtfel, pentru tot mai mulți europeni distanțarea de America este un scenariu perfect posibil, în timp ce dependența economică de China nu e o opțiune, ci o realitate inevitabilă.
MIERCURI, 15 IULIE 2026
Democrație Sub bombele rusești! UCRAINENII ies în stradă pentru ”Bolojanul” lor. Iar politicul îi ascultă.
Ce se întâmplă în Ucraina este expresia cea mai clară a unei democrații sănătoase. Sub atacul dronelor și rachetelor rusești, oamenii au ieșit în stradă și protestează. Ei cer ca președintele Zelensky să nu facă jocul sistemului ticăloșit ucrainean și să-l păstreze pe funcție pe Ministrul Apărării, Mikhailo Fedorov. Cum s-a ajuns aici? Președintele Zelensky a cerut o schimbare de Guvern. Premierul Iulia Svîrîdenko și-a dat demisia, declanșând automat demisia întregului Guvern de la Kiev. Printre cei care și-au pierdut postul miercuri a fost și Ministrul Apărării Mikhailo Fedorov. Cine este Fedorov? Vizionar al tehnologiei, în vârstă de 35 de ani, Fedorov deține ceva ce a lipsit conducerii politice și militare ucrainene: un plan clar pentru câștigarea războiului, o strategie. Maximizarea avantajului tehnologic, optimizarea bazată pe date a tuturor proceselor – de la achiziții până la gestionarea personalului – și îmbunătățirea distribuției de drone către unitățile din prima linie: toate acestea au fost realizate cu scopul deliberat de a zădărnici obiectivele de război ale Rusiei, de a impune pacea în condițiile stabilite de Kiev și, totodată, de a salva vieți în rândurile ucrainenilor. Și tot acest reviriment al Ucrainei pe front i se datorează lui Fedorov. Însă încercările sale de a reforma Ministerul Apărării şi forţele armate, aflate într-o stare de dezorganizare, au creat tensiuni cu şeful forţelor armate, Oleksandr Sîrski, un militar format pe sistem sovietic. Fedorov a acuzat public că șeful armatei, Sîrskîi i-ar fi cerut președintelui să-l demită pe ministru. Ulterior s-a votat în Rada Supremă noul guvern, dar fără Ministrul Apărării, pentru că cel nominalizat de Zelensky a refuzat postul știind că nu va primi voturile parlamentarilor, după ce în dimineața zilei începuseră protestele în stradă. Prin urmare, deocamdată, Fedorov rămâne pe funcție decizie care dovedește că președintele Zelenski, dar mai ales parlamentarii ucraineni și-au ascultat poporul. Mai mult chiar, au început să circule pe surse informații cum că Zelensky se pregătește să-l demită pe Sîrskîi. Pentru cei care-l critică pe Olexandr Sîrskîi, o potențială plecare a lui ar fi un pas uriaș spre o Armată cu mai mult respect pentru militari, cu o mai mare eficiență și ar oferi speranță societății. Ar fi o mare victorie pentru societatea civilă. Dacă Fedorov rămâne în zona de planificare strategică și supervizare, ca un consilier cu putere a lui Zelensky, ar fi o altă victorie, dar de mai mică amploare. Esențial în toată povestea asta este că într-o democrație adevărată, liderii aleși țin cont de ce vor cei care i-au ales. În ziua votului pentru noii miniștri, miile de oameni din stradă (nu foarte mulți pentru o țară în pace, mulți pentru o țară în război) au schimbat votul din Parlament, lucru care a permis ca Fedorov să-și păstreze funcția. Știți cum e asta? Ar fi ca și cum românii care protestau în Piața Victoriei pentru susținerea lui Ilie Bolojan ar fi influențat voturile PSD și AUR astfel încât moțiunea să pice. Aleșii ar fi ascultat de voința poporului. Cu atât mai rușinoasă este pentru aleșii români lecția de democrație pe care ne-au dat-o ucrainenii aflați permanent sub amenințarea morții rusești. Democrația funcționează în Ucraina, sub lege marțială, într-un război, cu drepturi civile restrânse pentru că cei doi mari actori politici dialoghează și se ascultă reciproc: Politicul și Poporul. Iar rezultatul atunci e bun pentru țară. ”Bolojanul” lor de la Ministerul Apărării a rămas pe funcție.
JOI, 16 IULIE 2026
Ce a spus de fapt Curtea de Justiție a Uniunii Europene? Că justiția română folosește prescripția ca să scape marii infractori de pedeapsă.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat joi o hotărâre importantă. Pentru cei nefamiliarizați cu termenii juridici hotărârea și mai ales mesajul transmis prin ea poate fi dificil de înțeles. În esență, CJUE folosește un limbaj foarte dur, pentru standardul juridic, prin care impută Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), condusă de Lia Savonea, că a interpretat legile în favoarea prescrierii marilor fapte de corupție. ”Risc sistemic de impunitate pentru fraude”, ”ÎCCJ și-a încălcat obligațiile din Tratatul UE”, ”a participat la instaurarea unei situații lipsite de securitate juridică” – sunt fraze din comunicarea CJUE pe care oricine le percepe ca un ton acuzatoriu. Tactica prin care se prelungesc procesele penale prin înlocuirea judecătorilor până la împlinirea termenului de prescripție a fost prezentat elocvent în celebrul documentar ”Justiție capturată” realizat de Recorder. Acum, prin decizia de joi, CJUE constată ceea ce societatea românească simte de ani buni Curtea Supremă și rețeaua pe care o controlează în CSM și marile instanțe au devenit un risc pentru democrație, pentru statul de drept. Curtea Supremă, condusă de doamnele Corina Corbu până în 2025 și Lia Savonea încalcă norma constituțională, norma europeană, dar și norma morală. În esență, CJUE a desființat deciziile Curții Supreme care au dus la închiderea unor dosare de mare corupție, la eliberarea unor mari corupți și la imposibilitatea de a recupera prejudicii de miliarde de lei. Sunt celebre marile ratări ”organizate” ale Justiției române în cazurile Vâlcov, Burci, Sebastian Vlădescu, Ionuț Costea, Nelu Iordache, Bogdan Olteanu, Lucian Duță, Marian Vanghelie, Elena Udrea, Ioana Băsescu și mulți, mulți alții. Din pușcărie, infractorii condamnați au formulat căi extraordinare de atac, instanțele au aplicat prescripția extinsă de Înalta Curte și au ajuns la concluzia că faptele erau prescrise la momentul condamnării. Așa că infractorii au fost eliberați din pușcărie sau au scăpat de alte dosare pe care le aveau pe rol. Situația perversă este recunoscută și din interiorul Justiției. Procurorul Claudiu Sandu, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), citat de G4Media.ro, spune că ”Astăzi a fost pronunțată hotărârea CJUE in cauza LIN II. S-a dovedit ca statul român, în frunte cu Ministerul Public, a făcut un non combat veritabil în speranța ca judecătorii europeni vor pune batista pe țambal. Ei bine, asta nu s-a întâmplat. Judecători Curții Europene de Justitie s-au dovedit a fi magistrati veritabili, capabili sa interpreteze legislația europeana în litera și spiritul ei si nu in interesul infractorilor. (…) Pana la urma o cauza a ajuns la CJUE (dosarul LIN 1 referitor la un caz de evaziune – n.n.) și pe 16 iulie 2026, CJUE a emis o nouă decizie, în cauza Lin 2, în care a spus răspicat și în termen neobișnuiți de duri faptul că Înalta Curte a încălcat dreptul european atunci când a extins prescripția de care au beneficiat infractorii și inculpații, iar Curtea ne-a arătat cine suntem. De asta am strigat ani de zile ca este necesara regândirea sistemului de numire a judecătorilor la Înalta Curte cu eliminarea monopolului Secției pentru Judecători care s-a dovedit incapabila sa treacă de interese de grup. Singura problema este ca atunci când ne prezentam în fata unor magistrati adevărați aceștia își dau seama ca suntem niste impostori si ca, in loc sa aplicam legea cu responsabilitatea specifica unui stat de drept, o aplicam doar pentru salvarea infractorilor”. Dur și îngrijorător diagnostic pus de procurorul Claudiu Sandu. Dar cum s-a putut ajunge aici? Pas cu pas. În 2018 și 2022, CCR a decis că faptele penale se prescriu mai repede (bine pentru infractori!) . CCR a declarat neconstituțională prescripția specială, un instrument care permitea procurorilor să extindă perioada în care inculpații puteau fi trași la răspundere, prin simpla aducere la cunoștiință a unui act procedural precum citarea la audieri sau punerea sub acuzare. Numai că, în octombrie 2022, Înalta Curte a mărit cu patru ani perioada în care faptele penale se prescriu mai repede: de la intervalul 2018 – 2022 la perioada 2014 – 2022. Înalta Curte a hotărât că deciziile CCR privind prescripția se aplică retroactiv, pe principiul legii penale celei mai favorabile, până la data intrării în vigoare a noului cod penal, care a fost la 1 februarie 2014. În iulie 2023 însă, Curtea de Justiție a UE (CJUE) a decis (în cauza Lin I) că instanţele naţionale trebuie să aplice deciziile CCR, însă nu şi hotărârea interpretativă a ÎCCJ care extindea prescripția. CJUE a hotărât că deciziile CCR privind prescripția nu se aplică retroactiv pe principiul legii penale celei mai favorabile și a eliminat astfel perioada 2014 – 2018 în care, potrivit ÎCCJ, faptele se prescriu mai repede. Ce a urmat? Înalta Curte a invocat drepturile fundamentale ale omului, apărate de CEDO, și nu a ținut cont de decizia instanței europene. Înalta Curte a încercat să îți întărească poziția prin alte decizii similare și a impus celorlalte instanțe naționale să nu țină cont de decizia CJUE. Consecința a fost că infractorii dovediți sau inculpații cu procese pe rol au beneficiat de prescripția extinsă, au fost eliberați din pușcărie sau au scăpat de dosare. Și așa s-a ajuns ca joi, CJUE să emită o nouă decizie (în cauza Lin 2), în care a spus răspicat și în termen neobișnuiți de duri faptul că Înalta Curte a încălcat dreptul european atunci când a extins prescripția de care au beneficiat infractorii și inculpații. Există leac la acest joc pervers al Justiției române? CJUE vine și cu o soluție: parchetele trebuie să declare recursuri în casație, iar instanțele trebuie să aplice decizia Lin 2, să înlăture prescripția extinsă de ÎCCJ și revadă dacă dosarele considerate prescrise chiar erau prescrise. Greu de crezut însă că acest lucru se va întâmpla fără presiuni enorme asupra liniei de putere a Liei Savonea, presiuni pe care nimeni în statul român nu are forța să le aplice pentru reîntoarcerea la o Justiție legată la ochi. Nu vă uitați înspre Cotroceni! Ce să aștepți de la un președinte care, vorbind despre caz, spune că ”dreptul nu este o știință exactă” arătând cu degetul acuzator aiurea spre Parlamentul României. Problema noastră nu e că dreptul nu o știință exactă! Necazul din care se trag toate e că aplicat de marile instanțe românești, dreptul nu mai demult o știință dreaptă!
VINERI, 17 IULIE 2026
Trump se dă lovit de China în încercarea disperată de a controla votul americanilor.
Miercuri, 1 august 2018, Donald Trump, președintele SUA, i-a cerut procurorului general, Jeff Sessions, să oprească imediat investigația privind ingerințele ruse și presupusele contacte între fosta sa echipă de campanie și Moscova. Ancheta ajunsese prea departe și exista riscul pentru Trump ca să apară dovezi că Putin pusese și el cumva umărul la alegerea marelui blond în 2016. Așa e când Donald Trump câștigă alegerile. Alte alegeri, alte obiceiuri, total schimbate, la Casa Albă, în 2026. Donald Trump e în cădere liberă ca popularitate. Nu-i vorbă, lumea știe de el, dar nu-l mai place. Ultimul sondaj Reuters/Ipsos arată că doar unul din patru americani consideră că războiul președintelui Donald Trump cu Iranul a meritat costurile implicate, iar majoritatea se tem că un armistiţiu cu Teheranul are şanse reduse să dureze. Aproximativ 63% dintre americani consideră improbabil ca acordul semnat de Trump să conducă la o pace durabilă între cele două ţări. Dar nu doar războiul cu Iranul îl împinge pe toboganul insuccesului. Trump a câştigat alegerile prezidenţiale din 2024 după ce a promis că va reduce inflaţia şi va ţine America departe de războaie costisitoare în străinătate. A reușit? Nu, e dezastru. Rata de aprobare a lui Trump în ceea ce priveşte costul vieţii este de 22%, s-a situat aproape de cel mai scăzut nivel din timpul preşedinţiei sale şi sub rata de aprobare a predecesorului său democrat de la Casa Albă, Joe Biden, la sfârşitul mandatului acestuia. Prin ricoșeu, sondajul Reuters/Ipsos a arătat că doar 17% dintre alegătorii independenți înregistrați au declarat că ar vota pentru candidatul republican din circumscripția lor dacă alegerile ar avea loc astăzi, comparativ cu 34% care au spus că l-ar alege pe candidatul democrat. Deci Donald Trump și partidul său așteaptă să ia o bătaie serioasă la alegerile din 3 noiembrie. Și atunci, ce face un lider infestat cu autoritarism de tipul lui Donald Trump? Se pregătește să fure alegerile! Dar e greu să faci asta dintr-o dată în (încă) cea mai mare democrație a lumii. Și atunci trebuie început de undeva. Mulți dintre analiștii sunt de părere că atacul furibund la China e amorsa unor schimbări plănuite de Trump ca să poată controla votul americanilor. Trump a anunțat, într-un discurs către naţiune, declasificarea imediată a unor documente care arată „vulnerabilităţi şocante” în sistemul electoral american şi a cerut Directorului Serviciului Naţional de Informaţii şi FBI să investigheze” China. Conform preşedintelui american, documentele în cauză „arată că, pe parcursul mai multor ani, începând cu alegerile (prezidenţiale) din 2020, China a desfăşurat ceea ce pare a fi cea mai mare operaţiune de piratare a datelor electorale din istorie, care a dus la achiziţionarea ilegală de către China a 220 de milioane de dosare ale alegătorilor americani”. Trump a susţinut că dovezile arată cât de periculos este actualul sistem electoral al ţării, afirmând că acesta este expus la un nivel ridicat de atacuri cibernetice ”pe care nimeni nu le-ar fi crezut posibile”, generate de interferenţe străine. Adică, dacă câștigă alegerile, Trump interzice ancheta privitoare la sprijinul rusesc, dar când pierde sugerează că chinezii au deturnat rezultatul. Cât amatorism în manipularea asta! Nu o crede nimeni, deși președintele american face tam-tam ca să pună un cap de pod mediatic ca argument care să justifice eventualele schimbări pe care le are în vedere pentru a controla votul în noiembrie. Fiind considerat o gogomănie toxică menită să manipuleze alegerile, discursul lui Trump nu a fost difuzat pe marile posturi CNN, ABC și NBC, provocându-i marelui blond de la Casa Albă puseuri de furie specifice zbirilor. Trump amenință cu suspendarea licențelor televiziunilor care i-au ignorat manevra. Ce i-ar mai plăcea să sugrume presa independentă! Deocamdată însă democrația americană se ține încă bine. Iar panicarea regizată a lui Donald Trump cu chinezii care umblă la votul americanilor are slabe șanse să producă ecou în electoratul american.
În primul rând, pentru că discursul lui Donald Trump despre presupusele vulnerabilități ale sistemului electoral american nu a adus dovezi noi și nici dezvăluiri spectaculoase. O analiză preliminară a documentelor arată că acestea descriu, în mare parte, vulnerabilități deja cunoscute și informații care apăreau într-o evaluare a comunității americane de informații publicată încă din 2021. Politic însă manevra șefului american are sens. Potrivit unei analize a postului de televiziune CNN, în contextul apropierii alegerilor din 2026, discursul poate fi privit ca o anticipare a modului în care liderul de la Casa Albă ar putea contesta rezultatul scrutinului dacă republicanii vor pierde. E lucrul care îl face întotdeauna orice extremist care se respectă atunci când pierde!
SÂMBĂTĂ, 18 IULIE 2026
Nadia are sala sa de gimnastică.
Sala de gimnastică a Nadiei Comăneci, GymNadia, a fost inaugurată cu prilejul împlinii a 50 de ani de la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, momentul în care Nadia Comăneci a obținut primul 10 olimpic din istoria gimnasticii artistice. La eveniment au participat tenismenii Ion Țiriac și Ilie Năstase, dar și premierul interimar al României, Ilie Bolojan. Ridicarea sălii din Otopeni a fost finanțată de fundația Ion Țiriac. Construcția a început în octombrie 2025 și a fost finalizată anul acesta. La evenimentul de la Otopeni au participat nume uriașe din sportul românesc: Gică Hagi, Ilie Năstase, Ion Țiriac, Lucian Bute, Mihai Covaliu, Elisabeta Lipă, Marius Urzică. Pe scenă au urcat, pe rând, Ion Țiriac, Nadia Comăneci și Ilie Bolojan. Apoi, a fost dezvăluită statuia legendarei sportive, pentru ca ulterior aceasta să taie panglica la intrarea în noua sală, alături de Țiriac și Bolojan. După momentul festiv, Nadia a intrat în interior pentru a asista la antrenamentul mai multor copii prezenți în sală. Fetițele au purtat replici ale echipamentului Nadiei de la Montreal, cu autograful marii sportive pe piept.
DUMINICĂ, 19 IULIE 2026
Secetă. Dunărea a atins un minim istoric pentru ultimii 30 de ani, cu un debit de aproximativ 1.750 mc/s la intrarea în țară. Din cauza secetei prelungite și a caniculei din Europa, acest nivel este aproape de trei ori mai mic decât media multianuală a perioadei și afectează grav navigația, irigațiile și sectorul energetic.
Monica Pană
