Valori şi priorităţi

Conf. dr. Ciprian MIHALI – director al Agenţiei Universitare a Francofoniei (AUF), Direcţia regională Europa de Vest:

„Văzând ce se întâmplă în aceste zile şi în ultimele luni în societatea românească, mi se pare că povara cea mai grea care este aşezată pe umerii noştri şi ai copiilor noştri este destrămarea legăturilor care îi ţin împreună pe oameni. Vom trece cumva peste deficit, vom construi cândva şi nişte autostrăzi, vom mai repara nişte şcoli şi vom mai dezinfecta nişte spitale; cumva ne-om târî în modernitate, chiar dacă o să fim mereu printre ultimii în Europa. Dar de reuşit, tot o să reuşim să evităm în ultima clipă înfrângeri definitive sau prăbuşiri. Suntem meşteri buni, vom şti mereu să legăm cu o sârmă ce nu merge.

Dar ceea ce a făcut din noi guvernarea din ultimii ani va avea nevoie de foarte mult timp să se repare. Exploatând fără milă ce e mai credul, mai needucat şi mai necontrolabil în oameni, Puterea a supus acest material uman unor violenţe ale căror traume încă nu le măsurăm pe deplin.

Oamenii sunt legaţi între ei într-o societate prin cel puţin două lucruri. Mai întâi, prin faptul că împărtăşesc un set de valori comune şi nişte definiţii comune ale acestor valori. Apoi, prin aceea că pot să stabilească împreună o ordine a priorităţilor, a ierarhie a importanţei şi a urgenţei în care se rezolvă problemele lor comune.

De o vreme încoace însă, legătura socială este ruptă în privinţa valorilor fundamentale: bine, dreptate, adevăr. Unii dintre noi cred că e bine să înveţi şi să munceşti, în vreme ce alţii cred că e bine să furi. Unii dintre noi cred că e drept ca judecătorii să-i pedepsească pe hoţi, în vreme ce alţii cred că e drept ca hoţii să facă legi ca să-i pedepsească pe judecători. Unii dintre noi sunt convinşi că a spune adevărul e vital pentru a putea avea încredere unii în alţii, iar ceilalţi fac din minciună instrumentul reuşitei în viaţă. Unii dintre noi cred că ai nevoie de şcoală şi educaţie, în vreme ce alţii şi-au cumpărat diplome ca să pară şi ei educaţi. Unii sunt tot mai puţini, ceilalţi sunt tot mai mulţi şi mai puternici.

Apoi, în ce priveşte ordinea priorităţilor, odată ce au ajuns la putere cei pentru care hoţia, minciuna, nedreptatea şi analfabetismul sunt cheia reuşitei în viaţă, au făcut din chiar aceste „valori” o prioritate. De doi ani cel puţin, o societate de aproape 20 de milioane de oameni este dopată cu minciuni despre importanţa salvării de la închisoare a celor care au furat; despre faptul că mizeria din spitale, catastrofele din transporturi, dezastrul din şcoli, sărăcia din sate şi oraşe, exodul a milioane de oameni nu înseamnă nimic în raport cu suferinţa celor câteva sute de infractori care suferă asemeni unor martiri pentru că au furat averea ţării. Uitaţi-vă la ei, că nu sunt mulţi, cum defilează rând pe rând la televizor, ca să ne convingă de faptul că România se va prăbuşi dacă nu-i iertăm pe hoţi în „an centenar” că ne-au furat şi ne-au alungat din ţară, dar că nu e nicio grabă cu şoselele, şcolile, spitalele.

Oameni care nu au făcut nimic în viaţa lor au ajuns să dicteze ce trebuie să facem noi toţi ceilalţi. Un profesor de provincie care a falsificat toate concursurile pentru el şi copiii lui defineşte azi ce e drept şi ce nu e drept în România. Un alt profesoraş obscur îşi bate joc de milioane de oameni educaţi reinventând matematica pentru proşti. Economia e pe mâinile unuia care nu ştie să citească. Şi toată ţară stă cu sufletul la gură ca să afle de la nişte doamne care au picat toate examenele pe care le poate pica un elev slab ce mai abrogăm şi noi despre România.

Aceşti nimeni, după ce şi-au falsificat diplome şi cariere, falsifică acum şi priorităţile noastre. Nu, nu avem voie să discutăm public despre copiii abandonaţi, despre copiii care s-au sinucis de dorul părinţilor plecaţi, despre copiii săraci şi despre copiii bătuţi. Nici despre femeile violate, hărţuite, nedreptăţite sau supuse în toată Europa traficului de carne vie. Nici despre sutele de mii şi milioanele de familii destrămate sau greu încercate de umilinţe, neputinţe, şomaj, sărăcie, lipsă de educaţie sau servicii de sănătate. Toate acestea nu trebuie să ne intereseze. În schimb, aceiaşi hoţi şi mincinoşi ne învaţă că trebuie să urâm şi încep să arate cu degetul pe cine să urâm de data asta. Nu, nu pe ei, ei sunt nişte eroi, nişte profesionişti şi nişte patrioţi. Ei ne impun să ne urâm unii pe alţii, pentru că nu există halucinogen mai puternic pentru o societate destrămată decât ura.

Cred că nu am terminat de coborât în ce e mai înnegurat în noi înşine. Şi mai cred că nimeni nu îşi doreşte să coboare atât de adânc în hăurile fiinţei noastre individuale şi colective unde se fabrică ura. Pentru că dacă ajungem acolo, nu e sigur că ne putem întoarce degrabă la lumină. O lumină care nu a existat niciodată în capetele acestor întunecaţi care ne conduc, dar pe care noi, ceilalţi, nu avem voie să o pierdem.

Nu poate să existe o viaţă bună şi o lume comună decentă condusă de proşti cu minţi bezmetice. Ei pot doar să strice cu neăbuinţă ceea ce a fost făcut de noi şi de alţii înaintea noastră cu multe sacrificii. Programul reconstruirii legăturii sociale, a încrederii între om şi om, a respectului şi a întrajutorării trebuie condus de oameni pentru care binele este binele tuturor, dreptatea este una singură şi valabilă pentru toţi, iar adevărul nenegociabil la televiziuni. Pentru asta e însă nevoie în primul rând să gândim cu capetele noastre.”

Notă: postările de la rubrica „faceNEWS” sunt preluate ca atare, fără modificări, de pe paginile de facebook ale autorilor.