Devenii au învățat tango argentinian de la campioana care a câștigat aurul pentru România

O înlănțuie delicat cu brațul și palma desfăcută pe spate. Un pas, încă unul și încă unul, ca pentru a vedea dacă ea se va lăsa, supusă, după dorințele lui. Ea îl urmează, pas cu pas, apoi îl cuprinde cu una dintre coapse și atinge o dată, de două, de trei ori podeaua cu pantoful cu toc. Apoi trupurile se despart și se distanțează, până când pe cei doi nu-i mai unesc decât brațele și obrajii, rămași de nedespărțit. Muzica plutește în aer, fluidă, amestecând aproape pierdute ritmuri primitive, cu “la contre dance”, alături de tonuri de jazz, vals și muzică clasică. Suntem la Cercul Militar din Deva și tocmai ce a început milonga (seara dansantă).

Ocho, molinete, boleos

Campioana României la tango, Raluca Aldea, în pași de dans, alături de organizatorul Alin Lipșa.
Campioana României la tango, Raluca Aldea, în pași de dans, alături de organizatorul Alin Lipșa.

Hunedorenii molipsiți de „febra” dulce a tangoului au împărtășit lunga seară de dans și bucurie cu o dansatoare de excepție, campioana europeană Raluca Aldea, cea care anul trecut a adus aurul pentru România la tango de scenă, de la Campionatul European care s-a desfășurat la Londra. Bucureșteanca a venit la Deva, la invitația lui Alin Lipșa, ca să susțină, vreme de două zile (sâmbătă și duminică), cinci seminarii cu tehnici de dans feminine, dar și pentru cupluri. Devencele au putut să învețe elemente de conștientizare și condiționare corporală specifică: simțul axei, echilibrul, postura organică versus poziție, importanța piciorului de bază, disocieri naturale și pivoți, pașii față și spate, dar și despre apertura “ocho”, “molinete”, “boleos”. Cei care au participat la seminariile pentru cupluri sau partenri de dans au fost ajutați să înțeleagă importanța rolurilor, a conexiunii și comunicării, dar și cum se poate crește energia și creativitatea, prin asumarea acestui rol. Prima seară s-a încheiat cu o milonga care, desi s-a dorit un kitsch party, a fost marcat de majoritatea participanților de o notă de eleganță deosebită. Ieri hunedorencele și-au continuat cursurile de tango cu “adornos” (n.r. ornamente, decorațiuni): cum să imprimăm propria feminitate asupra dansului nostru în armonie cu partenerul și cu muzica și cum să “colorăm” dansul.  

Tango argentinian: 80 la sută improvizație

Alin spune că, pe el, tangoul l-a cucerit în urmă cu mai bine de trei ani. După ce, în timpul facultății făcuse un an de

Tango!
Tango!

dans sportiv. “Aveam de ales între mai multe cercuri și cred că dansul sportiv mi-a prins foarte bine. Sigur, trebuie să ținem cont de faptul că doar tangoul european poate fi considerat dans sportiv. Însă noi facem aici tango argentinian. Diferența între cele două este destul de mare: ritmul, muzica… Acolo ai niște pași pe care trebuie să-i respecți, anumite structuri… Tangoul argentinian se bazează foarte mult pe improvizație. 80 la sută este improvizație… Și ceilalți 20 la sută, care sunt la fel de importanți, sunt structurile de bază sau tehnica. Foarte importantă!”

Patrimoniu cultural mondial UNESCO

Cât de repede poate învăța cineva pașii aceștia descriși, de-a lungul timpului, drept încărcați de erotism și lascivitate? Alin Lipșa crede că asta depinde foarte mult de pasiunea care ne leagă de acest dans: “Sunt oameni care învață tango foarte repede! Pentru că aici nu e vorba doar de dans. E vorba de trăire, de cultură… Nu degeaba tangoul argentinian e patrimoniu cultural mondial UNESCO. Eu am preluat grupul care dansează tango la Deva de la Mihai Ispir, în urmă cu un an și jumătate. El a adus tangoul în Deva, însă acum și-a schimbat prioritățile și se ocupă de altceva. Eu, având mai mult timp liber, am preluat grupul și am încercat să dăm un pic mai multă viață: să chemăm oameni din alte comunități, să organizăm evenimente… să facem aceste seri de milonga… Termenul are două sensuri: loc de adunare, loc de întâlnire al oamenilor care vor să se distreze. Cum aveam noi serile dansante românești, așa aveau ei în Argentina, și în special în America de Sud, aceste milongi. Un al doilea sens este cel de dans de sine stătător.”

Numărul dansatorilor de tango din Deva aproape s-a dublat în ultimul an.
Numărul dansatorilor de tango din Deva aproape s-a dublat în ultimul an.

Care este istoria tangoului?

Tangoul este, de fapt, o fuziune: “muzica tango a apărut ca întâlnire între ritmurile afro-americane, hispanice și ritmurile aduse din Europa. Practic, în portul din Buenos Aires venind foarte mulți imigranți la începutul secolului al XX-lea, era o lume mai săracă. Oamenii se adunau în locuri mai micuțe și, normal: veneau un european, un american, un afro-american și se puneau cot la cot, reușind să încropească tangoul, ca muzică. Dansul a apărut prima dată în zonele mai rău famate ale Buenos Airesului, între bărbați. La momentul respectiv erau în jur de 15 bărbați la o femeie, iar în momentul în care se asculta muzica de tango bărbații dansau între ei pentru că astfel reușeau să epateze și să atragă eventualele priviri ale unei fete. În momentul în care a ajuns în saloanele din Paris, acolo a avut o evoluție extraordinară! S-a împrăștiat în Europa foarte repede, iar apoi s-a întors în Argentina. Și, de când s-a întors în Argentina, au început să apară cât mai multe orchestre care să cânte tangou: acele „tipicas de tango”. Muzica s-a îmbunătățit mult și s-a ajuns la niște… opere de artă. Astro Piazzola, spre exemplu, tatăl tangoului modern și poate fi comparat, oricând, cu un clasic al muzicii”, explică Alin.

Ceva care să ți se potrivească

Deveanul e convins că, tot alergând în viață după multe lucruri, tot încercând și încercând, până la urmă găsești ceva care

Dans și un strop de erotism.
Dans și un strop de erotism.

ți se potrivește. “Acum suntem un grup de colegi care încearcă să crească, să aducă și pe alții în grup. Ne întâlnim de trei ori pe săptămână: miercuri avem un curs pentru intermediari, joi – practică împreună și vineri un curs pentru începători. Nu percepem niciun fel de taxă, însă toți punem mână de la mână o sumă simbolică de 30 de lei lunar, ca să ne plătim cheltuielile cu spațiul, chiria și cheltuielile administrative”, spune deveanul.

 

Multe lucruri “de frumusețe” pică pe fată

Tango salon și tango escenario. Sunt cele două ramuri mai importante ale dansului. Unul, mai restrictiv, celălalt “dacă poate să stea fata cât mai pe sus, e cu atât mai bine. Adică este un fel de…. Avioane! (râde Alin Lipșa). Din punctul meu de vedere, cei care dansează tangou escenario sunt atleți. Raluca a fost campioană europeană în 2017, la Londra. Am luat legătura cu ea, am spus că avem nevoie de tehnică feminină, pentru că avem multe fete în grup și au cerut lucrul ăsta. Însă la seminarii au fost și băieți. E foarte important pentru un băiat să vadă cum i se

Tehnică și improvizație.
Tehnică și improvizație.

predă unei fete, pentru că, înțelegi în momentul în care dansezi ce trebuie să transmiți unei fete, că trebuie să ai răbdare să o ajuți la o anumită structură. Sarcinile sunt împărțite, dar foarte multe lucruri de frumusețe, de dantelă, pică pe fată. La băieți este greul de a transmite, dar pentru fată e greul de a recepta și a traduce. Cui? Dansului și publicului, pentru că, cel mai adesea, tangoul nu poate este lipsit de publicul lui. Sigur, la noi acum nu e public, poate doar cei care stau pe margine. Pe timp de vară, însă, mergem în foișor, în Parcul Cetate și desfășurăm și acolo milonguitas (seri de tangou mai scurte)” De tangou, cel puțin pe moment, cu siguranță că nu are să se lase, adaugă Alin. E convins că foarte multă nu-și găsește identitatea, pentru că nu-și găsește pasiunea. Dar, în momentul în care ți-ai găsit pasiunea, ți-ai construit, implicit, și un loc de refugiu. Asta mai ales că zilele pe care le trăim sunt plină de stres, de griji.. Ori, tocmai de aceea, e nevoie de o refulare. Iar tangoul ajută foarte mult. Nu degeaba la seratele de tangou de la Deva care se întâmplă în week-end, o dată la două săptămâni, hunedorenii vin și de la 30 de kilometri distanță, de la Hunedoara, ba chiar și de la Brad!

Altruism, sinergie și pasiune

Așa vede Alin Lipșa dansul. Și mai crede că în dans, în momentul în care ești egoist, nu o să funcționeze. Sigur,

Mișcările "curg" și mai ușor după câteva înghițituri de vin.
Mișcările „curg” și mai ușor după o degustare de vin.

suntem oameni, ne pierdem axa, echilibrul… nu suntem perfecți, ci perfectibili. Așa că un pas greșit este, întotdeauna, un motiv de amuzament în doi. Tangoul escenario mai dificil decât tangoul de salon? Raluca crede că nu s-ar putea spune asta. Ambele au nivelul lor de dificultate. Într-unul trebuie să improvizezi foarte mult, în timp ce la celălalt trebuie să lucrezi luni întregi o coregrafie. Până când tu și corpul tău, fiecare celulă care-l alcătuiește, începe să viseze mișcările.

Aur pentru România la tango de scenă

Anul trecut Raluca Aldea și Lucian Stan câștigau aurul pentru România la tango escenario, în cadrul competiției UK Branch Tango Buenos Aires Championship. Astăzi, Raluca a venit la Deva cu mare bucurie. Nu contează că, deocamdată, dansatorii nu sunt foarte numeroși. Zice că ideea nici nu e ca aceștia să fie mulți. Contează că sunt inimoși și că își doresc să danseze! “Eu am ajuns să fac dans din dorința părinților de a scăpa de mine! (Râde.) Eram în toate pozițiile acasă: în jos, în sus, în cap, nu aveam stare! Așa că, inițial, m-au dus la gimnastică, dar nu mi-a plăcut. Îmi amintesc foarte clar cum vedeam la televizor reluările, cu încetinitorul, și mă gândeam că eu nu o să pot niciodată să fac gimnastică atât de lent! (Râde, din nou.) Nu s-a legat gimnastica de mine, așa că părinții au ales, după aceea, cursurile de balet. Am început la Casa de Cultură a Armatei, unde am făcut doi sau trei ani. În școala

Tangoul a adus cu el primăvara.
Tangoul a adus cu el primăvara.

generală o fostă balerină a Teatrului din Constanța ținea cursuri de balet. Ea a fost cea care m-a descoperit și care a insistat să merg la Liceul de Coregrafie. După ce am terminat liceul, am lucrat doi ani în teatru, la Constanța, dar nu era ce mi-aș fi dorit. Întoarsă la București, m-am apucat de dans sportiv la abia 20 de ani, însă având experiența celor 16 ani de balet în spate. M-am bucurat să descopăr, prin invitația generoasă a lui Alin, o comunitate foarte frumoasă la Deva. În tango contează mult nu doar să ceri, ci și să dăruiești. Poți face asta fiind bun și îngăduitor cu ceilalți, cu partenerii de dans, dar și cu partenerii de echipă. Pentru că ei, aici, sunt, de fapt, o echipă.”

“Tangoul cere atât cât îi dai

Campioana noastră crede că în România, nu putem spune că avem condiții foarte bune, deși se spune că pentru dansul sportiv, ele ar fi. “E nevoie de antrenamente cu maeștri din afară, costume, pantofi, cazare, transport, o anumită alimentație. Pentru dansul social, tangoul cere atât cât îi dai: un pantof, o rochiță, taxa pentru sală. Însă pentru performanță trebuie investit. Spre exemplu, coregrafia noastră, a fost făcută de Max Van de Voorde, campionul mondial din 2011. Am avut norocul ca acest mare maestru că devină prietenul nostru, al meu și al fostului meu partener de dans, Lucian Stan, să creadă în noi și să ne dăruiască multe dintre antrenamente și această coregrafie! Este un noroc, pentru că, în general, toate lucrurile astea costă foarte mult. În România nu se poate trăi

Sincronizare și totală încredere în partener.
Sincronizare și totală încredere în partener.

din dans. Profesia care ne aduce banii pe care eu îi investesc în dans este profesia soțului, care lucrează în domeniul reciclării. Profesia mea va fi cea de mamă pentru cei doi copii ai noștri, Cristian și Clara”, mărturisește Raluca.

Să lași lucrurile să se întâmple

Părerea ei de profesionist este că pentru un bărbat e mult mai ușor să susțină ore de dans, pentru că are posibilitatea să predea ore private. “Sigur, și doamnele pot face asta, dar mai puțin, pentru că sunt mai puțini bărbați interesați de ore private. Sunt mai multe fete și femei care fac dansuri, din cauza unei mentalități greșite la români de a nu-și trimite băieții la dans, pe ideea că aceasta este o activitate specifică pentru fete. Chiar fetița mea are calități native pentru dans, dar nu îi place, nu își dorește să facă asta. Soțul meu ar fi un dansator bun, dragul de el, dar nu mai are timp s-o facă și pe asta! El a făcut dans, la un moment dat, așa ne-am și cunoscut, și mă înțelege! Mă înțelege, pentru că și el a terminat arte, și înțelege ce ar însemna să renunți la harul pe care îl ai și să faci ceva ce nu ți se potrivește. Cât privește România, țara noastră stă foarte bine la capitolul talente! Dacă România ar avea banii din Rusia… am avea rezultate de excepție!” Până la urmă, tangoul este un sport și o artă care merită toată atenția. Pentru că, așa cum crede Raluca, el nu este doar un dans, ci o filozofie foarte frumoasă. Care ne spune că trebuie să iei lucrurile calm și relaxat: cu cât ești mai degajat, cu atât vei fi  mai conectat cu partenerul tău. Și, cu cât nu te stresezi, cu atât vei avea mai multe rezultate. Pur și simplu, trebuie să lași lucrurile să se întâmple. Pentru că tango este viața. Desfășurată pe ringul de dans.

 

Ada BERARU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.