Voluntariat pentru integrarea copiilor cu sindromul Down

“Oricum societatea îi marginalizează pe ei” – pe ei, copiii cu sindromul Down. Copiii, dar și părinții acestora duc o luptă cu mentalitățile. Sunt văzuți altfel. Li se spune “speciali”, însă pentru ei fiecare zi este o luptă. O luptă cu ei înșiși, dar și cu întreaga societate care îi aruncă într-un colț al indiferenței și al neputinței. Acești copii predau în fiecare zi câte o lecție. Este lecția iubirii. Sindromul Down nu este o boală, ci o schimbare genetică definitivă. O persoană cu sindrom Down are suplimentar o copie a cromozomului 21. O astfel de persoană are 47 de cromozomi în loc de 46. Această modificare genetică ireversibilă produce diverse dizabilităţi şi probleme medicale asociate precum deficienţe cognitive şi motorii, afecţiuni ale inimii sau ale ochilor, tulburări metabolice, imunitare şi comportamentale, iar lista poate continua diferit la fiecare persoană în parte. La Vulcan, Florin Govor luptă alături de acești tineri. Încearcă prin sport să îi integreze, iar rezultatele se văd.

“Îmi face o mare plăcere să fac aceste exerciții cu ei, mai ales din cauza faptului că sunt anumite preconcepții despre acești copii. Vreau să înlătur aceste concepții greșite, cum că ei nu fac parte din categoria copiilor obisnuiți. Și ei pot face aceleași lucruri, chiar dacă o vor face cu puțină dificultate și vreau să demonstrez că putem avea rezultate prin sport”, ne spune Florin Govor, antrenor sportiv.

Florin Govor face muncă voluntară cu acești copii. Zâmbetul și afecțiunea copiilor sunt mai prețioase decât orice sumă. Copiii se hrănesc cu dragoste, iar în timpul antrenamentelor aceștia primesc o doză dublă de afecțiune. La sfârșitul anului trecut a fost demarat acest proiect, iar rezultatele se observă.

“Nu este greu să lucrezi cu ei. Este greu să refuzi iubirea care ți-o oferă. Sunt foarte iubitori, vin lângă tine, te îmbrățișează, trebuie să le arăți aceeași doză de iubire. Copiii vin cu plăcere. De câteva luni colaborăm. Pe copii îi ajută acest mod de a interacționa pentru că prind încredere în ei și dacă le crești stima de sine, altfel vor reacționa. Eu cred că am început să avem anumite rezultate în acest sens. Văd că deja știu ce au de făcut, au anumite inițiative, știu să facă exercițiile. Pentru mine e un pas mare. E un avans extraordinar. Și părinții fac sport odată cu copiii și este și puterea exemplului. Dacă anul trecut stăteau într-o poziție de plank (scândura) 10 secunde, acum depășesc un minut. E un progres extraordinar din partea lor”, ne-a mai spus Florin Govor.

Părinții sunt cei care duc zi de zi o luptă. Este lupta pentru supraviețuire și lupta împotiva unor mentalități. Mentalități care ridică ziduri și îi pun la colț pe acești copii. “Oricum societatea îi marginalizează pe ei”, spune tatăl lui Andrei Ilieș, un băiețel în vârstă de 9 ani care suferă de sindromul Down. Părinții caută soluții, metode pentru a-i integra în societate pe copiii lor.

“L-am trimis pe băiețel la sală pentru că noi, părinții, trebuie să fim conștienți că ei au dizabilități și nu vin niciodată singure. Vin cu altele complementare, ca orice greu nu vine niciodată singur. Eu merg pe ideea că, el trebuie să încerce orice, altfel nu îl pot integra în societate. Oricum societatea îi marginalizează pe ei. Măcar noi părinții să conștientizăm că trebuie făcut ceva. Dacă nu facem noi, nu va veni nimeni să facă. Fac pentru el pentru a avea șansa să vadă că cineva îl apreciază”, povestește Paul Ilieș, tatăl lui Andrei.

După câteva luni de antrenament, părinții lui au observat și primele schimbări. Băiețelul este mult mai activ și implicat.

“A făcut progrese în sensul în care s-a integrat în grup. Merge cu plăcere, a făcut și progrese. Acasă, dacă vine vorba de gimnastică, începe să facă mișcări pe care le face la sală. Eu văd progrese, dar la ei niciodată nu se va vedea un progres de pe o zi pe alta. Trebuie să vedem progresele mici”, ne-a mai spus tatăl copilului.

Specialiştii consideră că un copil cu sindromul Down este un accident genetic. Pentru părinți sau voluntari, acești copii sunt o binecuvântare, o lecție de viață. Acești copii sunt cei care oferă iubire necondiționată. Copiii de care se ocupă Florin Govor au vârste cuprinse între 9 și 16 ani.

 

Monika BACIU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *