Alegeri 2020: COVID-19 hrănește naționalismul (neo)comunist „cu față umană”

Epidemia COVID-19 și toată furtuna economică și socială pe care a declanșat-o schimbă, evident, toate calculele politice legate de alegerile locale și generale din acest an, 2020. Schimbă calculele, schimbă strategiile și, mai ales, credem că ar trebui să schimbe notabil perspectiva din care vor aborda alegerile cetățenii României.

Fără mici și fără bere, scormonește-ți mintea, boiere!

Primul motiv al schimbărilor este calendarul alegerilor. Amânarea alegerilor locale care ar fi trebuit să aibă loc în luna iunie și apropierea lor de alegerile generale de la sfârșitul anului complică lucrurile.

Alegerile locale mizează, în mare parte, pe oameni scoși în față, la bătaie, de partide. Așadar pe notorietate. Iar campania electorală se face cu promisiuni în curtea casei: asfaltări, canalizări, chefuri în oraș și locuri de muncă. Din seria de promisiuni „la locale” vor lipsi, alungate cu pietre?!, chefurile cu mici și bere în târg. Dar cel mai complicat va fi, pentru candidați și partide, să ofere, credibil, șansa unor locuri de muncă – mai ales pentru cei care nu au reușit să facă mare brânză nici înainte de criză.

Este evident că oamenii au priceput deja că economia, după epidemia COVID-19 și șomajul forțat, va avea o convalescență lungă, cu multe firme închise, cu altele strângând dur șurubul pentru a supraviețui. Astfel încât oferta viitorilor edili de locuri de muncă pe plan local va fi complicat de explicat „cu dovezi”, viitorul depinzând esențial de cât de eficiente și predictibile vor fi politicile guvernamentale post-COVID-19, dar și de evoluția economiei în spațiul european.

Așadar, provocarea la alegerile locale este alta decât în vremurile în care sacoșa de partid mânjea colorat ochii alegătorului. Cetățeanul așteaptă mai mult decât poveștile proaste din ultimii ani, iar demonstrațiile trebuie să fie, de data asta, credibile.

Politica de bordei și cinismul tembelilor

La alegerile parlamentare – care vor veni fie la prea scurt timp de locale, fie la grămadă cu ele -, anul acesta nu vor exista alte oferte decât cele de criză post-epidemie. Toți politicienii și, în consecință, toate partidele vor deveni, la sfârșitul anului 2020, salvatorii națiunii. Toți vor avea pe afișe, broșuri sau foile discursurilor „singura soluție de salvare a României”.

Intuim, ca cea mai periculoasă agresiune asupra democrației românești, o violentă amplificare a discursurilor naționaliste, împinse până spre extrem. „Bobocii” înfloririi discursurilor de „resurecție națională”, anti-europene și împotriva capitalului străin din economie sunt deja pe multe din crengile discursului public din rețelele de socializare. Iar aceste discursuri vor specula, cinic, drama acestei perioade de criză epidemică, ușor de pus în spinarea oricui.

Un exemplu fierbinte, pentru a înțelege pericolul pentru democrație, sunt analiști și politicieni români de bordei care se închină isterici la noua formă de dictatură pe care Victor Orban o impune, subtil, în Ungaria, cu cenzurarea presei și puterea instalată în mâna unui singur om. Acesta va fi, cu siguranță, un scenariu pe care unii politicieni îl vor propune, mai subtil sau chiar direct, și în alegerile noastre parlamentare din toamnă: revenirea la dictatură (una „înțeleaptă”, nu-i așa?) și claustrare, întoarcerea României cu trei decenii înapoi, „că ne-am săturat de hoții de capitaliști europeni care ne fură din 89 încoace”.

Pe lângă acest exemplu, avem o serie înfricoșătoare de discursuri similare care se fundamentează pe mulțimea de manipulări media din fluxul anti-american și anti-european generos distribuit României în special dinspre răsăritul unui alt mare erou al analiștilor și politicienilor români de bordei, Vladimir Putin, căruia i se admiră tot partea de dictator și de cenzor al libertății de exprimare.

Această agresiune a naționalismului defect și a unui comunism din nou „cu față umană” mizează, ca de obicei, pe lipsa de informație și, mai ales, lipsa de educație a unui public țintă consistent. În ce măsură acest discurs va prinde la cetățeanul român, încă înspăimântat de criza epidemică ce a scuturat lumea, vom vedea. În mod sigur, însă, această agresiune trebuie să își găsească o replică pe măsură din partea conștientă a politicii românești – sper că va fi existând și aceasta! – și mai ales din partea societății civile românești.

Să înțelegem lecția bolii și a morții

Așadar, anul electoral românesc 2020 se anunță la fel de încins și propune o comparabilă cu epidemia COVID-19 îngrijorare și cu criza care îi va supraviețui destul de multă vreme. Marea surpriză ar fi aceea ca necazurile din această perioadă să fi declanșat în cetățeanul român semnalul de atenție mărită, astfel încât judecata lui asupra politicienilor și ofertelor politice să fie mai pretențioasă decât până acum.

Oricum, suntem convinși că oamenii au priceput, măcar în parte, că proliferarea unui sistem corupt, cu șefi de instituții și servicii incapabili, cu iresponsabili în funcții de decizie este ucigașă pentru societatea românească. Așa cum se vede acum, în criza COVID-19, o criză care a scos la iveală toată putreziciunea sistemului instituțional românesc.

Dacă oamenii vor înțelege lecția bolii și a morții din această perioadă, atunci vor înțelege și nevoia de a promova în fruntea comunităților și a țării de oameni capabili, care să pună în sistem tot oameni capabili, educați și eficienți.

Până vom afla dacă și ce s-a schimbat în lumea și mentalitatea românească de azi, să ne dorim unii altora sănătate și, odată cu ea, minte mai limpede și puterea de a trece peste necazuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.