Coşmar la 10 ani. Fetiţa nevoită să-şi vadă agresorul în libertate

„Îl visez noaptea că îmi pune cuţitul la gât”, şopteşte copila cu privirea coborâtă în pământ. În majoritatea timpului, pare încremenită, cu palmele în poală. Pe măsură ce tatăl ei povesteşte despre abuzul sexual prin care ea a trecut recent, fetiţa începe să îşi frângă mâinile şi, când bărbatul pufneşte în plâns, îşi mişcă haotic picioarele de parcă ar vrea să o ia la goană.

Nu plânge, nici nu râde. Nu simţi nimic în ochii mari şi bruni. Trauma prin care trece i-a stins copilăria din privire. Se mişcă mecanic şi, dacă te apropii, încremeneşte: o simţi cum se ghemuieşte şi îşi ridică zidurile de apărare. Are încredere doar în tatăl ei pe care îl caută mereu cu privirea.

Bărbatul este din Brad, are 35 de ani şi a crescut-o singur de când avea nouă luni şi mama ei i-a părăsit. A dispărut complet din viaţa lor. Tânărul şi-a găsit o altă soţie, care are şi ea o fetiţă. Pentru el, coşmarul a început cu un telefon. Într-o zi de noiembrie, a fost sunat şi chemat acasă fiindcă fetiţa fusese găsită cu vecinul: „Nu m-am gândit niciodată, nu mi-a trecut prin cap aşa o nenorocire. Am crezut că s-a jucat cu copiii şi au intrat pe undeva. Când am venit acasă, am întrebat-o pe fată: „Ce ai făcut?!” Ea mi-a spus la început că nimic”, spune bărbatul iar fetiţa şopteşte de lângă: „Mi-a fost frică!”

Bărbatul a realizat ce s-a întâmplat: vecinul îi batjocorise fetiţa! Culmea, susţine omul, pe făptuitor l-ar fi reclamat tocmai soţia care l-ar fi prins asupra faptului: “Pe el, nevastă-sa l-a declarat! A venit la soţia mea şi i-a spus că i-a dat fetei două pălmi că a prins-o dezbrăcată cu bărbatul ei. Şi acuma zice: „Ce, vrei să ne bagi pe toţi la puşcărie?” Din partea mea, de acolo să nu mai vie niciodată! Nu se poate să laşi violatori şi pedofili în libertate. Niciodată!”, se revoltă tatăl cu ochii plini de lacrimi. A dus fetiţa la spital, apoi s-a dus la Poliţia Municipiului Brad. Au trecut trei luni şi omul este la limita răbdării: “Fetiţa nu iese afară din casă. Nu mai vrea! Îi e teamă. Am tot fost cu ea, inclusiv la Timişoara la spital, o duc mereu la doctori, la psihologi la Deva. Nu te întreabă nimeni dacă ai cum, dacă ai cu ce, cum pot să te ajute. M-am împrumutat şi am vândut ce am avut mai bun în casă să-mi ajut copilul! Nu ştiu ce să mai fac! O văd cât e de supărată, o aud noaptea cum plânge, ce să fac?! Ce ar face orice tată?! Cum să mă uit eu liniştit la omul ăsta de peste 50 de ani care a poftit la fetiţa mea?”

Fetiţa vorbeşte greu cu străinii. Şopteşte doar, iar răspunsurile micuţei de 10 ani sunt surprinzătoare. Cu sfială şi o voce pe care de-abia o auzi povesteşte ce îi plăcea la şcoală: matematica şi citirea. Are o poveste preferată? Răspusul fetiţiei te cutremură chiar dacă nu eşti psiholog: „Îmi place Albă ca Zăpada. Pentru că s-a născut din sângele picurat în zăpadă…” Nu tu pitici, nu tu prinţ, nu tu oglindă fermecată sau vreo vorbă despre animaţia Disney! Spune încetuţ că nu îi mai plac păpuşile, ci doar ursuleţii. Există ceva ce i-ar aduce bucurie? O excursie, un loc de joacă, magazine, jocuri…? „Să-l aresteze pe el, să ies afară să mă joc cu copiii”, murmură fetiţa.

Vorbele copilei îi cutremură pe specialiştii, care recunosc imediat comportamentul provocat de o agresiune sexuală. Psihologul clinician Ioana Cîmpean din Deva spune că acest abuz înseamnă: “Deturnarea de la firul vieţii corecte si autentice. O fetiţă agresată creşte cu nişte traume sufleteşti greu de imaginat. Trebuie să existe o mare grijă când apare un astfel de caz, o grijă socială mai ales. Ar trebui să ne adunăm ca opinie de oameni cu bun simţ, oameni care avem copii şi să facem ceva. Eu am multe cazuri de genul acesta. Pe mine ca şi psiholog mă cutremură! Cu toată psihologia mea, vreau să vă spun că, atunci când eu ies afară din cabinet, plâng. Agresiunea sexuală nu este una dintre cele mai mari traume, ci este cea mai mare traumă pentru o fetiţă. Pentru ea, universul vieţii şi al bucuriei s-a terminat acolo, s-a terminat acolo unde nici nu a început. Vă daţi seama? Urmează o lipsă de încredere în oricine şi mai ales în bărbaţi. Nu se va lăsa atinsă de un bărbat, dacă nu se iau măsuri repede, din timp şi de calitate. Există condiţii prin care copiii şi adulţii îşi pot reveni în timp”, explică psihologul.

Cazul fetiţei abuzate la 10 ani a ajuns la autorităţi de trei luni. În 22 noiembrie 2019, în prezenţa unui reprezentant de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Hunedoara fetiţa a fost audiată în calitate de persoană vătămată. “Ulterior audierii, reprezentanţii Direcţiei s-au deplasat la domiciliul familiei şi al minorei, în vederea efectuării evaluării iniţiale a cazului, constatând la acel moment că minora prezenta o stare emoţională negativă, tristeţe, deprimare, frică, refuzând să mai meargă la şcoală şi să se mai alimenteze având în vedere faptul că agresorul se afla încă în libertate şi locuia în imediata apropiere a locuinţei sale”, spune Cristina Sav, purtătorul de cuvânt al DGASPC Hunedoara.

În urma evaluării, minora a fost plasată la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă Deva. “Măsura a fost luată la solicitarea tatălui şi cu acordul minorei astfel încât aceasta să poată fi evaluată şi consiliată şi protejată de presiunile familiei agresorului. Minora a fost inclusă într-un program de consiliere psihologică în vederea depăşirii situaţiei traumatizante la care a fost expusă. Totodată a fost evaluată prin Serviciul de Medicină Legală şi, de asemenea, a beneficiat şi de evaluare de către specialişti din cadrul Spitalului Clinic Luis Turcanu Timişoara”, completează reprezentantul DGASPC.

Părea că lucrurile merg spre bine: “La data de 22.11.2019, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad s-a înregistrat un dosar penal având ca obiect infracţiunea de viol, comisă asupra unei persoane vătămate minore. Începând cu data de 16.12.2019, pe o perioadă de 30 de zile, urmărirea penală s-a desfăşurat cu inculpatul în stare de arest preventiv”, se scrie într-un comunicat semnat de prim procurorul instituţiei, Ioan Dorel Şoica-Duma. De îndată ce omul a fost arestat, tatăl a cerut autorităţilor să îi înapoieze copila.

Pe 18 decembrie 2019 instanţa de judecată a dispus reintegrarea minorei în familia naturală. Doar că, după 30 de zile, vecinul acuzat că ar fi violat copila a fost pus în libertate, sub control judiciar: „În cele 30 de zile, s-au efectuat acte procedurale cu scopul de a obţine mijloace de probă necesare dovedirii vinovăţiei acestei persoane. La epuizarea celor 30 de zile, întrucât mai erau necesare anumite clarificări ale urmării penale şi constatându-se că nu mai subzistă  motivele pentru care s-a dispus anterior arestarea preventivă, s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile astfel încât persoana suspicionată să rămână la dispoziţia organelor de urmărire penală şi să se facă în continuare acte de urmărire penală”, explica în ianuarie şeful procurorilor brădeni.

Pentru familia Bratima, coşmarul izbucneşte din nou: sunt nevoiţi să îl vadă pe agresorul lăsat în libertate. Bărbatul spune că nu ştie ce să mai facă pentru că simpla vedere a bărbatului îi provoacă fetiţei reacţii puternice şi coşmaruri: “Se trezeşte noaptea plângând şi urlând chiar dacă i-am cumpărat toate medicamentele de care ne-au spus doctorii. Eu sunt om simplu fără multă şcoală, nu pricep ce se întâmplă! Dosarul este tot la Poliţie şi nu înţeleg – s-au văzut probe, fata este violată, desvirginată… Eu nu pot pe pedofilul ăla, pe violatorul ăla să-l văd în libertate. Pentru ce?! Eu dacă făceam asta, eram arestat! Vreau ca legea să se aplice! E un copil de 11 ani acum! Cum să-l suport pe acel om care mi-a violat copilul? Nu pot să-l suport! El îmi violează copilul şi eu să-l iert?! Poliţia şi judecătoria să-şi facă treaba – pedofili şi violatori nu se lasă în libertate! După gratii, e locul lui! Fetiţa mea a suferit – e traumatizată, violată, cu cuţitul la gât. Toate astea le ştiu poliţiştii, Parchetul, Judecătoria, de ce omul nu e la locul lui? Eu dacă fur o pâine, automat mi-am luat cinci ani de puşcărie unde stau până la judecarea procesului!”

În timp ce poveşteşte pe bărbat îl buşeşte plânsul şi recunoaşte că a ajuns la limita răbdării: “Când îl văd că râde în faţa mea, îmi vine… îmi vine să … acolo pe loc”, zice omul şi îşi răsuceşte furios pumnii. „Îmi vine să-l nenorocesc! Nu mai pot să-l văd de când s-o întâmplat asta! Îmi râde în faţă şi-mi spune că are pile şi relaţii… Ce pile are el? Pentru el, nu există lege? Are o nepoată, nu s-a gândit că şi fetei i se poate întâmpla asta în orice minut! Eu mi-am crescut fata de la 9 luni, am îngrijit-o, să îşi bată el joc de ea? Mi-e teamă, da, şi de asta nici nu merg la lucru. I se poate repeta oricând, stau tot timpul lângă ea, nu pot face nimic cât el este în libertate. Suntem uşă în uşă şi nu aş fi crezut vreodată că se ajunge la aşa ceva!”

Valentin Bratima a renunţat la serviciu ca să îşi poată păzi fetele. Surorile nu mai ies din casă neînsoţite, spune şi soţia sa: “„Am grijă mereu şi de fata mea şi de fata lui, le ducem şi le aducem de la şcoală. Nu le lăsăm afară singure.”

Procurorii explică de ce s-a renunţat la măsura arestului preventiv: “Datorită complexităţii cauzei, generate de necesitatea obţinerii unor probe ştiinţifice şi de contradictorialitatea depoziţiilor testimoniale, verificate prin rapoarte criminalistice asupra comportamentului simulat, durata urmăririi penale a crescut, iar în prezent urmărirea penală este în derulare”, arată anchetatorii, care explică că acum se aşteaptă rezultatul expertizei genetice judiciare.  “Respectând un just echilibru între necesitatea protejării victimei, necesitatea derulării procedeelor judiciare şi drepturile inculpatului, prin ordonanţa de dispunere a măsurii preventive a controlului judiciar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad a stabilit o serie de obligaţii în sarcina inculpatului, printre care acelea de a nu se apropia de persoana vătămată la o distanţă mai mică de 5 metri şi de a nu lua legătura cu aceasta în nici un fel, de a nu se deplasa la domiciliul victimei”, se arată în documentul semnat de prim procurorul instituţiei. Se menţionează că inculpatului i s-a atras atenţia că “încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse, măsura controlului judiciar poate fi direct înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau a arestului preventiv.” Dorel Ioan Şoica-Duma precizează că procurorul de caz a supravegheat “pro activ şi permanent” activitatea poliţiei judiciare.

De cealaltă parte, psihologii care au consiliat copii supuşi agresiunilor sexuale spun că legislaţia din România este bătaie de joc. “Eu sunt foarte supărată pe aceste legi”, declară Ioana Cîmpean: “Nu avem acest sentiment uman de a ne gândi ce am putea face ca ele să nu se întâmple, de a le preveni. Le poţi preveni printr-o lege corectă şi prin educaţie, una adresată şi agresorilor, care au fost dintotdeauna şi vor fi întotdeauna. Legislaţia trebuie revăzută urgent. Urgent! Suntem printre ultimele ţări care nu îşi apără copiii de viol. E o mare ruşine pentru noi!”

 

 

Laura OANA

 

Un comentariu la „Coşmar la 10 ani. Fetiţa nevoită să-şi vadă agresorul în libertate

  • 16 septembrie 2020 la 19:02
    Permalink

    AS a Romanian born father of two daughters living in the U.S. I ache and feel what that father is feeling. I hope that by now the “piece of garbage” that violated and took the innocence from that little girl has been put away for life. To the father….stay strong my friend and make sure your little angel knows that she’s loved.

    P.S. Feel free to share this comment with the father

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *