Cum a ajuns Hunedoara noua campioană mondială la robotică

“Ce-a fost asta?” “Opriți! Opriți!” “De la baterie se întâmplă!” Cu un palmares de zeci de competiții în spate, anul ăsta liceenii de la Colegiul Național de Informatică “Traian Lalescu” au fost invitați la Concursul Mondial de Robotică “First Global Competition”. Unde au dovedit că sunt cei mai buni. Cei mai buni din lume! La propriu. “A fost o perioadă destul de intensă: veneam pe la nouă dimineața și plecam pe la trei-patru. A fost și destul de obositor, dar și amuzant. Mai făceam și nebunii, că fac și ele parte din program. Lucrurile au venit foarte repede: mergi la București, iei kit-ul, te apuci de treabă și gata. Abia după aceea ne-am dat seama cât de mare e chestia asta! Noi, totuși, am sperat să facem o figură frumoasă! Am fost onorați să reprezentăm nu doar liceul, nu doar orașul, ci și țara”, explică Răzvan Vîrtan, unul dintre liceenii care s-au dovedit a fi crema roboticii mondiale.

Cinci hunedoreni pentru România

Au fost cinci. El – Răzvan Vîrtan, Darius Lorinczi, Andrei Cunțan, Cristi Budiul și Radu Cînda. Plus domn’ profesor, Mircea Nistor. În spate stau zeci de ani de muncă pe care el i-a dus, oră cu oră și clipă de clipă, alegând să se întoarcă acasă, după universitate, în orășelul lui de provincie, îngropat în praf de cocs, și, de mai bine de 20 de ani, văzut drept capăt de linie și un oraș fără niciun viitor. E, poate, cel mai dedicat, dar și cel mai iubit dintre profesorii hunedoreni. Pe tot acest parcurs emoționant de generos, l-a sprijinit, mereu, soția lui, profesoara de chimie Luminița Nistor. Așa că de 20 de ani, sâmbătă de sîmbătă, Mircea face voluntariat în laboratorul de informatică al Colegiului Național “Traian Lalescu”. În timp ce colegii lui se bucură de o zi liberă, Mircea Nistor le vorbește copiilor despre viitor, cu mintea îndreptată spre stele, aducându-le aminte povești și învățăminte de dinainte a ceea ce numim istoria omenirii. Zeul lui este Cosmosul, Infinitul: alcătuirea aceasta de neînchipuit pentru mintea umană căreia el a încercat să-i înțeleagă o parte… o infimă parte din articulații. Cu alte cuvinte, Mircea Nistor este un om liber. Îl încorsetează doar lipsurile, blestemata aceasta de sărăcie și, poate, și programa școlară, dincolo de care el a trecut demult, îndreptându-se, cu uriașe sacrificii, către performanța ultimă, planetară… Și nu pot să nu te întrebi cum ar fi fost dacă omul acesta ar fi avut la dispoziție cele mai moderne materiale didactice. Nu pot să nu te miri cât e de împlinit, cu ceea ce are, cu “gunoaiele” pe care le reciclează, transformându-le în cele mai neașteptate inovații, în colțul acesta de țară unde, cu fiecare zi care trece, el adaugă plus valoare generațiilor care-i trec prin mână, îndreptându-le carierele spre companii de top din domeniul informaticii mondiale.

Alături de echipele din Germania și Singapore

RobotX, cei mai buni, alături de Germania și Singapore

“Reprezentanții țărilor lor, dar și reprezentanții tinereții, care sunt speranța și viitorul!” Așa i-a descris pe participanți prezentatorul concursului internațional de robotică First Global Competition. Pentru că, da, echipa României, copiii Hunedoarei, au luat aurul la competiţia globală de robotică. Elevii de la RobotX Hunedoara au învins reprezentantele a peste 160 de ţări, după ce au reprezentat România la cea de-a II-a ediţie a competiţiei globale de robotică FIRST Global Competition, care a avut loc în acest sfârşit de săptămână în Mexic. După trei zile de concurs, echipa României a câştigat medalia de aur, alături de echipele din Singapore şi Germania, în cel mai mare concurs de robotică din lume pentru licee.

Celor cinci li s-a alăturat Andrei Preda. Un elev bucureștean de clasa a XI-a, care participase la prima ediție a Consurcusului Mondial de Robotică First Global Competition. Apoi, profesorul Mircea Nistor și încă un mentor non-tehnic din București, care participase și anul trecut. Doar bănuiau ce-i așteaptă: 160 de țări și întreceri zilnice, în parteneriat cu alte echipe cu care, uneori, se întâmplă să nu ai un alt limbaj comun decât limbajul semnelor. Iar concursul a fost incredibil de strict: “Am avut nevoie, la un moment dat, să punem niște scotch (bandă adezivă) și ni s-a spus că nu. Deci, poți să folosești doar ce conține acel kit și nimic altceva. Kit-ul și taxa de participare au costat 3.000 de dolari, iar cheltuielile au fost suportate de organizația Nație prin Educație, un ONG românesc care sprijină această activitate. Tot ei s-au îngrijit să acopere chetuielile de transport și de cazare. Nouă ne-a revenit doar sarcina de a construi robotul și terenul de concurs”, explică Mircea Nistor.

 

Profesorul Mircea NISTOR

Terenul de robotică, refăcut, la scară, în sala de clasă

Primăria Hunedoara i-a ajutat să își comande un al doilea kit, pentru a avea piese de rezervă, în cazul în care ceva s-ar fi stricat. Cel de-al doilea kit pentru robot i-a costat 9.200 de lei. Pentru asta, dar și pentru un spațiu mai mare, în care elevii care fac performanță mondială să nu se mai calce pe picioare, profesorul Mircea Nistor și-a lăsat laboratorul și a început să bată la ușile administrației locale. Pentru concurs, atât dascălul, direcțiunea, cât și elevii aceștia care și-au mâncat toată vacanța de vară în laboratorul de informatică nu au precupețit niciun efort. Însuflețiți de entuziasmul pe care numai un inventator în poate simți, atunci când creația lui prinde formă, au pus ban pe ban și au construit chiar în sala de clasă un podium similar cu ceea ce avea să-i aștepte în Mexic. Au venit și părinții să-i ajute, iar hunedorenii au avut reprodus la milimetru, cu o lună înainte de a pleca spre America Centrală, chiar în sala de informatică de la Hunedoara, terenul de robotică de la competiția mondială. Cel mai probabil, îl vor demonta până la toamnă, la fel ca pe stativele din paleți, numai buni să fie aruncați la ghenă, pe care și-au antrenat mințile strălucitoare.

“Ne-am antrenat să susținem sarcinile de unii singuri

Care este principala problemă în cazul unei asemenea competiții? Comunicarea între aliați. “Toată Africa a venit la concurs. Africa și Asia și tot ce ați auzit și ce nu ați auzit, în materie de țări”. Șase meciuri de calificare, după care a urmat runda finală. Iar hunedorenii nu au lucrat numai la robotul lor „genial”, ci și la capitolul comunicare: la o variantă grafică pentru a putea să colaboreze cu aliații de pe cine știe ce continent. “Ne-am antrenat să facem sarcinile de joc de unii singuri, pentru cazul în care nu am fi reușit să ne înțelegem cu aliații”, a adăugat profesorul Mircea Nistor. În total, piesele pentru robot, kit-ul de rezervă, avionul pentru cei opt români care au mers în Mexic, cazarea, masa, drumurile la București după piese, refacerea terenului de robotică în laborator și toată alergătura se ridică la aproape 10.000 de euro. O investiție care a dat roade. Și, care ne arată ce ar putea fi România, dacă Guvernul ar concepe și ar aplica o strategie națională de cercetare și dezvoltare în domeniul inovației și roboticii: prima în lume!

Compasiune, comunicare și spirit de echipă

Ce abilități a avut robotul hunedorenilor? Păi, cuburile trebuiau introduse de robot printr-o ferestruică mică, situată la înălțime. “Aici e o metaforă despre energie, aici este o centrală de combustie, în centru este o centrală nucleară, pe care n-am abordat-o în joc, din egoism. Ea trebuie burdușită cu cuburi de către ambele echipe. Echipele adverse trebuie să colaboreze. Iar tu, poți fi fraier să duci singur toate cuburile, dar echipa adversă va lua toate punctele. În faza doua, însă, contează numărul punctelor. Deci, e și o chestiune de strategie. E o competiție foarte specială! Nu cred că am mai văzut undeva o competiție unde să cooperezi cu adversarul, să dovedești înțelegere, compasiune și spirit de echipă”, adaugă domn’ profesor.

Laboratorul de informatică: pepiniera de genii

La robot au lucrat începând din 19 mai, după ce, anul trecut echipa de elevi români care a participat la Concursul Mondial de Robotică First Global Competition a fost alcătuită din elevi de la liceele bucureștene. Tinerii au mers la prima ediție a concursului mondial de robotică, la Washington, iar unul dintre participanți, Andrei Preda, a venit, anul acesta, la Hunedoara pentru a le împărtăși experiența sa elevilor hunedoreni și pentru a-i ajuta pe aceștia să facă o figură bună în Mexic: “Colegii de la Hunedoara m-au primit cu brațele deschise, au fost foarte bine pregătiți, au un laborator foarte bine echipat și depășesc cu mult laboratoarele de informatică din București. Iar domnul Mircea Nistor este un mentor și un model! Este unul dintre cei mai dedicați profesori pe care i-am cunoscut de când lucrez în acest program!” Din nefericire, în ciuda potențialului pe care îl resimte în România în domeniul roboticii, Andrei spune că, măcar pentru studii universitare, este interesat să plece din țară după ce va termina liceul. În Statele Unite sau în Marea Britanie.

Să construiești roboți dar, mai ales, Oameni!

Ca să ajungă în această competiție, i-au recomandat performanțele de la FIRST Tech Challenge, așa că președintele Nație prin Educație le-a propus să reprezinte România la nivel global. “Din păcate, nu putem controla chiar toate lucrurile. Am avut, deja, un motor care s-a stricat și a trebuit să-l reparăm – explica dascălul înainte de a pleca în Mexic. În orice caz, e o șansă extraordinară pentru copii! Gândiți-vă că e fabulos să observi 160 de seminții și, cu unele dintre ele, chiar să lucrezi în alianță. În spatele acestei competiții, însă, nu stă doar construcția de roboți. E vorba de a construi oameni și legăturile dintre ei. Competiția aceasta globală vrea să unească oamenii de mici, dîndu-le un țel foarte concret, acela de a construi roboți, fără granițe și fără bariere. Poți să ai doar 10 minute pentru a stabili o strategie cu oameni dintr-o echipă pe care nu i-ai văzut în viața ta. Scopul este acela ca oamenii să înceapă să se înțeleagă. Imaginați-vă că anul trecut arabi și israelieni au trebuit să se înțeleagă, pentru un scop mai mare decît neînțelegerile istorice, o alianță constructivă, pentru știință și progres. Trebuie să conștientizăm că acum depindem de mașini în proporție de 99 la sută, suntem (iertați-mi comparația morbidă) ca o persoană în comă, cuplată la aparate. E suficient să cadă electricitatea, ca să ne dăm seama ce înseamnă roboții în viața noastră. De altfel, în condițiile îmbătrânirii populației, avem nevoie de miliarde de roboți, care trebuie făcuți, în condițiile în care acum dispunem de doar câteva milioane. Copiii aceștia se joacă făcând roboți, cărora, după concursuri, le dăm o întrebuințare de maximă eficiență: primul a devenit robot-cercetaș, aș doilea a devenit robot-magazioner, iar acum intenționăm să îl transformăm în robot-gunoier: îi pui o perie și strânge tot ce întâlnește în cale.” Cam tot așa cum au strâns și ei, de-a lungul anilor, cam toate premiile care le-au „ieșit” în cale, în competițiile destinate elitei informaticii, folosind, adesea, obiecte numai bune de aruncat, ba altele recuperate chiar din tomberoane, pe care majoritatea noastră le-ar fi considera gunoaie în toată regula. Este clar: noua competiție mondială le deschide acestor tineri calea spre un viitor strălucit. În plus, este un moment pe care orașul, fără îndoială nu-l va uita: acela în care un grup de „copii” și dascălul lor minunat au pus Hunedoara pe harta roboticii mondiale.

 

Ada BERARU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.