Hunedoreanul veteran într-o meserie tânără, programarea calculatoarelor

Specialistul scrie „software” din anul 1980.  În afară de industria viruşilor informatici şi contabilitate, programatorul devean a scris cod pentru cele mai surprinzătoare domenii. Unde  s-ar putea încadra un „softist”  care s-a împlinit în meserie acumulând experiență timp de aproape jumătate de veac? Dacă şi-a făcut bine meseria, cei mai mulţi l-ar cataloga la clasa „guru”.

Pe când programarea era muncă de chinez bătrân

Marius Bîrsan este unul din acei rarisimi programatori, care,  cu o linie de cod,  poate atinge intim „metabolismul” calculatorului schimbându-i comportamentul.  S-a născut la timp ca să prindă perioada de pionierat a programării,  în care „supunerea”  calculatoarelor se făcea în aşa-zisele  limbaje de asamblare, o enormă enigmă pentru programatorii tineri de azi. În limbaj de asamblare chiar și simpla comandă de a aduna două cifre presupunea în epocă scrierea a cel puțin patru-cinci linii de cod. Vă imaginați atunci ce înseamna elaborarea unui software complex scris în acest limbaj?

Trei ani de zile de muncă pentru IOC

„Lucram atunci pentru industria minieră. Am scris singur o aplicaţie cu un nume haios. Îi zicea IOC, adică „informarea operativă a conducerii”.  Aplicaţia a fost deosebit de complexă, culegea tot la două ore date din teritoriu, crea rapoarte în timp real despre nivelul producţiei şi, culme a tehnicii la acea dată,  executa grafice pe ecranul televizorului din biroul directorului.  În anii ’80, aveam  la îndemână doar limbajul de asamblare. Am lucrat trei ani de zile, între 8 şi 12 ore pe zi, ca să definitivez  produsul. Cu uneltele informatice de azi, în care programatorul are multe elemente date de-a gata,  o aplicaţie similară s-ar putea scrie în doar câteva luni”, spune Marius Bîrsan.

Atașat de limbajele de programare ”tari”

Statutul de profesionist în programare îl fac pe Marius Bârsan să râmână ataşat de limbajele de programare „tari”,  gen C sau Java,  în care se poate scrie orice tip de aplicaţie informatică.  „Am scris progrămele pentru depanat hard-discuri şi diskete.  Rutina citea exclusiv sectorul avariat şi reconstituia informaţia utilă din zona respectivă. Am mii de mini-aplicaţii de acest tip scrise pentru a rezolva o problemă punctuală a calculatorului”, spune Bârsan.  În aproape 40 de ani de carieră, specialistul a scris cod pentru zeci de aplicaţii industriale, drivere, soft de depanare, scripturi pentru NET,  iar, mai recent, software pentru telefoane celulare.

Deşi cunoaşte bine domeniul lor, Mircea Bârsan nu a creat niciodată viruşi informatici. „Îmi place să-i vânez şi am o satisfacţie enormă când îi identific şi anihilez. Am rezistat însă întotdeauna tentaţiei de a scrie un virus informatic, pentru că sunt fidel deontologiei profesionale. Şi mai este ceva ce n-am făcut niciodată. Nu am scris programe de contabilitate. Rutina scrierii unor astfel de aplicaţii mi s-a părut întotdeauna mai greu de suportat decât pierderea banilor pe care i-aş fi primit pentru ele”, spune Marius Bârsan.

Regretul Mercedes

Ca orice carieră de profesionist, nici cea a lui Mircea Bârsan nu s-a consumat într-o exaltare neîntreruptă. Au fost momente când planurile nu au ieșit așa cum și-ar fi dorit programatorul. Unul de aceste momente a vizat o comandă dată de gigantul auto Mercedes. ”Imediat după 1989, am participat la o licitaţie internaţională de proiecte informatice care avea ca temă scrierea unui modul destinat automatizării liniei de fabricaţie a lui Mercedes, clasa C. Am lucrat de Crăciun şi jumătatea din noaptea de Revelion să termin la timp modulul. L-am terminat dar, din păcate, licitaţia a fost câştigată de altcineva”, își amintește Marius Bârsan.

 Programele de contabilitate omoară pasiunea 

Câți clienți atâtea feluri. Programatorul își amintește o întâmplare în care a fost nevoit să adapteze software-ul la o serie de cerințe care nu țineau de eficiență și rigoare, ci, dimpotrivă, făceau programul să ignore anumite slăbiciuni omenești. ”Am scris un soft care să genereze automat un orar complet pentru un liceu. Orarul a ieşit ca la carte. Problema a fost că unii profesori nu se puteau trezi la opt să vină la şcoală, alţii nu vroiau să lucreze vinerea. A trebuit să altoiesc programului un modul pe care l-am intitulat „fişier de mofturi.data” ca orarul să mulţumească pe toată lumea.

 

Adrian SĂLĂGEAN

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.