SCANDALOS: Tăvălirea deşănţată a patrimoniului județului Hunedoara!

O figură rocambolescă a BOR din Haţeg: episcopul-vicar Daniil Stoienescu (foto)

Nu pot decât să mă minunez de prestaţiile particular-ortodoxe ale acestui personaj local: simpatizant nedisimulat al Oastei Domnului, creator de mănăstiri neînregimentate eparhiei locale hunedorene, spoveditor prin telefon celular şi ierarh (al Daciei Felix!) nevoit a trăi în refugiu obligat, în satul său natal, Hăţăgel.

Dar, implicarea sa în istoria patrimoniului haţegan este peste orice limite admisibile!

Pe vremea când era paroh la Densuş, ostracizat din Mănăstirea Prislop, am avut experienţa de a săvârşi cercetarea arheologică. Nu am de gând să comentez prea mult formele de opoziţie pe care le-a ghicit pentru a întârzia săparea interiorului („ştiţi că toţi cei care au lucrat cu Nicolae Puşcaşu, în anii 60, au murit, parcă blestemaţi?”, „bine, săpaţi, dar nu cu ţiganii” = enoriaşii săi din sat!), ci doar mania totalmente păgânească pe care o are faţă de pietre.

De la Densuş a început totul. A stimulat un întreg comerţ de pietre romane. I-au fost furate de la Sarmizegetusa piese cu număr de inventar vizibil. Nimeni nu l-a tras la răspundere pentru că se implicase direct în furt calificat. Altarul roman scos de către mine de lângă biserica veche a Nălaţiului, l-a cumpărat de la preotul Dănău, apoi l-a dus la Hăţăgel, ca pe o proprietate personală. A iniţiat săpături în sat, iar Muzeul din Deva abia a reuşit să-l scoată în legalitate, acoperindu-l oficial.

Ei bine, fără stare şi catedră liniştitoare ori dătătoare de înţelepciuni, s-a mutat la Hăţăgel. Şi-a dus pietrele cu el. Dar n-a fost destul. În curtea (uneia dintre multele case pe care şi le-a cumpărat, pe numele său ori a fratelui) a aranjat un adevărat templu! Poate doreşte cu dinadinsul să fie profetul unei noi religii. Despre asta ar fi fost demult cazul să-l întrebe colegii ori superiorii săi din ierarhia BOR.

Pentru că absolut nimeni nu l-a tras vreodată de sutană, barbă, conştiinţă sau temeiuri juridice, golemul lovit de diabet, de către Dumnezeu, care, probabil, nu-i binecuvântează prestaţiile, şi-a continuat nestingherit opera. Ceea ce este însă capătul toleranţei este constatarea legată de DEVALIZAREA ruinei curţii nobiliare Kendeffy din Râu de Mori. Înspre curte, exista o uşă de pivniţă cu montanţi realizaţi dintr-o veche inscripţie romană secţionată în două, pe verticală. Ei bine, onorabilul Daniel Stoienescu „şi-a apropiat-o” şi o găsim azi pe moşia sa din numitul sat Hăţăgel. Există mărturii fotografice incontestabile despre fosta ei aşezare, ca şi despre noua sa poziţie.

Invit direct Poliţia de patrimoniu, Direcţia Judeţeană de Cultură Hunedoara şi Episcopia Devei să-şi intre în atribuţii şi să-l reaşeze pe delicvent în rândul cetăţenilor comuni ai acestei ţări. Chestia asta poate suna ca un adevărat denunţ. Pentru că mi-e deja până-n gât cât trebuie să suport tăvălirea deşănţată a patrimoniului unui singur judeţ ardelean.

 

Adrian Andrei RUSU

Adrian Andrei Rusu este istoric la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj, senior-researcher Institutul de Arheologie și Istoria Artei

 

foto: youtube.com, replicahd.ro

 

Alin Bena

alin.bena@gmail.com

bena has 103 posts and counting.See all posts by bena

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.