Tuberculoza pulmonară

Deși suntem în secolul XXI , deși există programe naționale susținute de lupta împotriva tuberculozei, corpul medical se confruntă aproape săptămânal cu un nou caz de tuberculoză pulmonară sau o recidivă la un pacient cunoscut  cu tuberculoză pulmonară.

Tuberculoza pulmonară este o boală infecto-contagioasă cu caracter cronic care în absența tratamentului evoluează în pusee, cu consecințe din ce în ce mai svere, până la deces. Agentul etiologic este bacilul KOCH.

Conform studiilor infecția tuberculoasă a apărut în neolitic,  în momentul trecerii de la stilul de viață seminomad la o societate de culegători, la o societate de crescători de animale și agricultori. Coabitarea strânsă cu animalele a permis trecerea tuberculozei  bovine la om, cu selectarea unei tulpini specifice omului. Studiile genetice confirmă filiația dintre Mycobacterium bovis și bacilul Koch.

Trecerea la civilizația de tip citadin a creat condiții optime pentru apariția epidemiilor. Infecția tuberculoasă a evoluat de-a lungul timpului cu vârfuri epidemice, urmând îndeaproape expansiunea (colonizări, migrații). Numele de tuberculoză provine din aspectul specific de tuberculi al leziunilor pulmonare descoperite la autopsie.

Tuberculoza tinde să redevină cea mai importantă boală infecto-contagioasă din lume, atât datorită incidenței în continuă creștere (se înregistrează la nivel mondial mai mult de 10 milioane cazuri noi), dar și mortalității deosebite (mai mult de 3 milioane anual), cu toate că boala beneficiază de un tratament teoretic, eficient !

Tuberculoza este cea mai frecventă oportunistă infecție asociată infecției  HIV/SIDA. În ultimii ani , asistăm la un fenomen îngrijorător de rezistență la medicamentele specifice antituberculoase și răspândirea infectării cu acest tip de tulpini rezistente și multirezistente, odată cu creșterea fenomenului de migrare.

Mycobacterium tuberculososis este foarte sensibil la radiații ultraviolete și la solvenți liosolubili.

Sursa naturală de infecție o reprezintă în majoritatea cazurilor, omul bolnav, cunoscut cu tuberculoză pulmonară (TBC PULMONAR pozitiv la examenul microscpoic direct, înalt eliminator de bacili ) sau cu TBC extrapulmonar (TBC renal sau ganglionar) sau animalul bolnav (sursă de infecție în scădere, datorită controlului veterinar cât și prin pasteurizarea laptelui). Calea de transmitere este în imensa majoritate – aerogenă, apoi digestivă, inocularea directă conjunctivală și foarte rar, sexuală.

Vehicularea infecției se face prin picăturile Pflugge,  care rezultă prin uscare particulelor fine în care sunt incluși bacilii.

Factorii  Favorizanți ai  Infecției Tuberculoase

-expunere masivă la germeni

-expunere repetată la germeni

-bacili virulenți

-contact strâns cu persoanele infectate

-apărarea deficitară a organismului, organism deficitar imunitar

-vârsta-0-3 ani, puberate, bătrânețe

-stări fiziologice-sarcină, lehuzia

-stări patologice (boli asociate care scad puterea de apărare-SIDA, DIABET ZAHARAT)

-terapii imunospresoare (corticoterapie, citostatice)

-subalimentație

-epuizare fizică, stress

-locuință insalubră

-migrații, război, lagăr

-deficiențe în lupta antituberculoasă în focar

S-a constat statistic că un bolnav deTBC pulmonară, pozitiv la examenul microscpic direct (considerat contagios), infectează într-un an, alte 11 persoane, dintre care 2 vor dezvolta boala.

Diagnosticul bacteriologic pune în evidență prezența celulei bacteriene ca un întreg funcțional. Este calea cea mai răspândită de diagnostic. În cazul tuberculozei pulmonare produsul patologic este sputa (secreții bronșice  eliminate prin căile respiratorii superioare). De semenea, pentru tbc-ul renal, produsul patologic folosit pentru diagnostic, este uirna. Sunt tehnici speciale de recoltare și procesare a urinii. Pentru TBC-ul ganglionar, se practică biopsie cu colorații speciale din ganglionii limfatici laterocervicali, axilari, etc.

 

Radiologia Tuberculozei  – Este doar orientativă în tuberculoza pulmonară, deoarece aspecte similare pot să apară și în alte infecții pulmonare netuberculoase (micobacterioze, histoplasmoză). Radiodiagnosticul nu poate aprecia, în mod real, activitatea leziunilor-eventual bacilare, identificate (sechelare sau proces inflamator-infecțios-activ).

Tomografia computerizată este o metodă mai puțin folosită pentru investigarea TBC pulmonare. Este folosită pentru a diferenția leziunile maligne (tumorale) de cele tuberculoase, sau aprecierea unei afectări pulmonare de tip miliar.

Biologic se evidențiază un sindrom inflamator biologic (VSH mult crescut, fibrinogen crescut, proteină C reactivă –pozitivă, leucocite crescute cu limfo-monocite (în stadiile tardive apare leucopenia cu limfopenie). Anemia poate să apară, de asemenea în stadiile  avansate de distrucție masivă pulmonară, apare insuficiența respiratorie. De asemenea, poate să existe afectare hepatică (de la început sau pe parcurs, prin efectul toxic hepatic al medicației tuberculostatice).

 

Clinica tuberculozei

În funcție de momentul din ciclul natural al infecției în care devine manifestă boala, există tuberculoză primară (primoinfecție clinic manifestă) și tuberculoză secundară (reactivarea focarelor restante sau recidive-un nou puseu evolutiv).

Primoinfecția tuberculoasă apare la copiii de vârstă mică. Peste 90% din aceste evenimente sunt complet asimptomatice, surprinse eventual radiologic, întâmplător cu ocazia unui control în focar. Tuberculoza primară reprezintă restul de 10%. Tabloul clinic este dominat de tusea persistentă, fără altă explicație, cu o durată mai mare de 3 săptămâni, deficit ponderal mai mare de 10 kg, relativ lent instalat, febră înaltă sau subfebră, eventual Kerato-conjunctivită flictenulară sau eritem nodos (leziuni nodulare specifice, distribuite pe extremități, relativ puțin dureroase). Radiologic se poate decala revărsat pleural (pleurezie serofibrinoasă).

Spre deosebire de TBC-ul pulmonar prima , TBC-ul secundar (ftizia), este forma caracteristică adultului, afectând persoane de vârstă activă (tinerii și adulții), în zone cu incidență ridicată și bătrânii în zonele cu endemie scăzută.

 

Simptomele cele mai frecvente sunt:

-tuse cronică, de obicei productivă, cu spută văscoasă, redusă cantitativ, cu microhemoptizii

-sindrom de impregnare bacilară-subfebră/febră, inapetență, scădere ponderală, transpirații profuze, mai ales nocturne, astenie, adinamie, hipersomnie.

-hemoptizia –uneori voluminoasă, amenințătoare de viață

-amenoree secundară (oprirea ciclului menstrual)

-dezechilibrarea unui diabet zaharat

Sunt frecvente cazurile de fitzie complet asimptomatică, (20%din cazuri), cu debut insidios, necaracteristic.

Asocieri agravante ale tuberculozei:

-Infecția HIV/SIDA

-Neoplasmul bronho-pulmonar. De multe ori cele 2 afecțiuni pot să coexiste, ceea ce va face diagnosticul și mai dificil

-TBC și ciroză hepatică

-TBC și diabet zaharat

-TBC și insuficiența renală cronică

-TBC și supurația pulmonară

TratamentulTBC-ului este în primul rând medicamentos, terapia chirurgicală fiind pe plan secund. În ultimii ani, se înregistrează cazuri frecvente, rezistentă la unul, două sau mai multe tuberculostatice.

 

Profilaxia tuberculozei

1.Primară – Se aplică populației generale la naștere, prin vaccinarea BCG. Este obligatorie în țările cu endemie ridicată cum este și România.

De asemenea, se aplică programe de depistare a sursei de contaminare, prin luptă și anchetă în focar, prin controlul periodic (radiologi și testare IDR periodică a copiilor).

Măsuri igienice generale-curățenie, aerisire, dezinfecție, lămpi cu UV.

Tratamentul profilactic (chimioprofilaxie) se adresează stărilor de infecție suspectate (IDR pozitiv) sau sigure (viraj tuberculinic-primoinfecție). Tratamentul profilactic scade de cel puțin 7 ori probabilitatea  de a dezvolta tuberculoza în urma acestei infecții.

2.Secundară – Se realizează prin izolarea pacienților cu aplicarea tratamentului specific tuberculostatic, cu monitorizare radiologică și bacteriologică.

Tuberculoza, cu diversele localizări și forme clinice, continuă să fie o problemă de sănătate la nivelul țării noastre. Subliniez încă o dată, importanța evaluărilor medicale periodice, prezentarea la medicul de familie sau medicul specialist, în condițiile în care accesul la îngrjiri medicale este neîngrădit în țara noastră. Mai mult, există programe naționale de depistare activă a celor care se află în stadiile incipiente de boală și de izolare și tratare a celor bolnavi, programe gratuite.

 

Dr. Carollina RADU