Cum să ajungi la 90 de ani – fără reţetă și fără secrete

Cum arată viaţa la 90 de ani? – povesteşte o deveancă, sărbătorită, luni, de Direcţia de Asistenţă Socială Deva.

Femeia face parte din grupul celor 12 persoane care beneficiază de îngrijiri personale la domiciliu şi a trăit pe viu istoria ultimilor 90 de ani.

S-a născut pe vremea Marii crize economice, a prins un război mondial, regatul, comunismul şi democraţia, iar acum este cetăţean european.

Povestea ei parcă a înghiţit-o timpul. Abia îşi mai aminteşte cum a început.

S-a născut la Lupeni, dar a venit la Deva, după bărbatul pe care l-a cunoscut la 20 de ani. De dragul lui, n-a mai plecat nici la facultate. S-au căsătorit şi au trăit împreună cei mai frumoşi ani. Ei şi băiatul lor – absolvent cu 10 al Facultăţii de Navigaţie.

„Regret, acum, că l-am lăsat să plece în lume. Dar asta i-a plăcut lui – marina. Până atunci, familia noastră știa doar de minerit. Tata a fost miner, eu – tehnician minier, iar soțul meu, inginer minier”, mai spune femeia, înșirând poveştile după cum îi vin în minte.

 

În memorie îi apar, pe rând, oamenii pe care-i are la suflet. Părinţii şi cele două surori după tată, soţul – despre care vorbește cel mai mult, dar şi fiul ei, stabilit la Constanţa. N-o uită nici pe nepoata din Norvegia – pentru că îi zâmbesc toţi din fotografiile așezate prin toată casa.

 

Cum arată o zi din viaţa unei femei de 90 de ani? Ca o zi din viaţa oricărui om încă în putere. „Te trezeşti când vrei şi găteşti ce-ţi place”, povestește femeia, care-şi ţine casa „lună” şi îngrijește o mulţime de flori. Seara, spune că nu poate adormi dacă nu citeşte dintr-o carte. N-are nevoie de ochelari – doar de teancul de volume pe care-l ține la capătul patului. Poezii şi proză. Preferă scriitorii străini și se dă-n vânt după curiozitățile științifice.

La cumpărături, are nevoie de ajutor şi tare se mai bucură când îi trece cineva pragul. Prietenii i s-au cam dus, dar are noroc cu telefonul. De ziua ei, parcă sună mai des.

„Întâi un prieten din Ploieşti, apoi sora din Bucureşti, care mi-a trimis și un cadou – tortul meu preferat şi o cutie cu ciocolată. Ştie cât îmi plac dulciurile!”, povesteşte femeia.

 

Cum se simte deveanca acum, la 90 de ani? „Memoria mă mai trădează din când în când, dar în rest, n-am nimic. Nu mă doare niciun os”, spune, zâmbind, convinsă că a trecut prin toate, de la bucurie și durere până la singurătate.

Dacă ar fi să-şi pună o dorinţă, chiar de ziua ei, ar vrea doar să aibă puterea să întoarcă timpul – ca să fie din nou lângă familia ei.

 

Direcția de Asistență Socială Deva

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.