Interviu de Ziua Planetei. Iosif Korb: “Fără albine, omul ar dispărea!”

Hunedorenii care au fericirea să locuiască la țară au avut, în această perioadă, ocazia de a se bucura nu doar de iarba verde, minunat decorată cu covoare de flori albe, roșii, galbene, albastre și violet, ci și de “cântecul” albinelor. Zumzetul lor a învăluit pomii fructiferi în floare, dar și tufele cu cele mai variate feluri de flori. Vicepreședintele Asociației Crescătorilor de Albine, Iosif Korb, care este și directorul Apicola Deva, a oferit, în zi aniversară (și) pentru una dintre cele mai mici gâze, dar esențială pentru noi, câteva informații vitale pentru noi toți, legate de minunatele albine aurii.

Iosif Korb

Jurnalist: Am ieșit de ceva vreme din iarnă, domnule Korb. Din felul în care au parcurs albinele prima jumătate a primăverii, cum a fost recolta până acum și cum estimați că va evolua sezonul de cules?

Iosif Korb: Ooo… Numai Cel de sus știe! Familiile de albine au ieșit din iarnă binișor. Față de alți ani, nu a fost o iarnă grea, a fost o iarnă ușoară, doar că în perioada asta trebuie să le hrănim și să ne ocupăm de ele aproape zilnic. Au fost mici probleme cu ieșitul ăsta, dar acum s-au reglementat. Chiar voiam să anunț prin presă că s-a rezolvat problema mersului la stupine și în pastoral, că mulți nu știu.

Seceta lasă florile fără nectar și pe noi fără miere

Spuneați că în perioada aceasta se face hrănirea albinelor. Știu, însă, că se întâmplă ca apicultorii să ia ramele cu miere și să le pună în loc albinelor, în compensare, sirop de zahăr. Sunt multe studii care arată, însă, că zahărul îmbătrânește celula umană, dar și albinele. Cum este corect să procedăm?

Iosif Korb: Foarte mulți apicultori rețin rame cu miere și, în perioada asta, le dau înapoi familiilor de albine. Dar sunt și apicultori care n-au făcut treabă și aceia sunt nevoiți să le dea sirop de zahăr. Cu ceaiuri medicinale, cu medicamente pentru albine, dacă ele sunt necesare. Sau le pot da turte făcute tot din zahăr sau din hidrolizat de porumb. Sunt și turte care nu uzează, făcute din zahăr. Este un zahăr care nu uzează, prelucrat special pentru albine.

De-a lungul anilor, am observat că apicultorii s-au confruntat în fiecare primăvară cu diverse probleme: ba frig, ba înghețuri târzii, ba ploi care nu permit albinelor să iasă la cules… În această primăvară, care este provocarea căreia trebuie să-i facă față producătorii de miere?

Iosif Korb: Este o secetă serioasă, care nu știm ce efecte va avea asupra culesului de primăvară, începând cu rapița și continuând cu salcâmul. Chiar și pentru la vară, ne facem probleme referitor la culesul la floarea-soarelui și ne întrebăm, în condițiile în care seceta va continua, dacă plantele vor secreta nectar. În urmă cu o săptămână a  fost și un îngheț târziu, care a afectat mugurii florali la salcâm, deocamdată nu putem ști dacă în totalitate sau parțial. Vom vedea. Noi sperăm, că apicultorii cu speranța au rămas.

A fost ceva mai cald în ultima vreme. Vă este permis să ridicați capacul stupului și să vedeți ce se întâmplă acolo. Se face asta?

Iosif Korb: Sigur că da! Tot timpul! Mai ales în perioada asta apicultorii lucrează la strâmtorarea cuibului, ca să concentreze albine pe anumite rame, unde să depună matca ouăle, într-o temperatură optimă. De asemenea, apicultorii fac hrăniri în perioada asta. Pentru că, e adevărat, flori sunt foarte multe, dar din cauza secetei, ele au foarte puțin nectar.

Polen și nectar. Mulți dintre noi habar nu au ce culeg albinele, dacă adună polen sau nectar și din ce produc mierea. Le vedem, uneori, asemenea pe niște gospodine venind de la piață cu șacoșele pline de mâncare, cu piciorușele atârnând în aer, sub greutatea bobițelor de polen aurii cu care se încarcă, harnice.

Iosif Korb: Albinele culeg și polen, și nectar. Polenul, bobițele acelea cu care le vedem noi încărcate pe piciorușe, este prelucrat și transformat în păstură pengtru puiet. Pâinea albinelor îi zice, popular. Iar din nectar, albina face miere. Desigur, orice nectar conține și polen. De altfel, așa se și poate determina, în laborator, ce fel de miere este, sortimentul floral: cât la sută este miere de salcâm, cât, miere de salcie, cât miere de floarea-soarelui. De asemenea, albinele fac polenizarea: culegând polenul de pe stamine și zburând dintr-o floare în alta, asigură fertilitatea și, implicit, fructele care ajung apoi tot pe masa noastră.

Miere și polen, din farmacia albinelor

Polenul, are și el extraordinare efecte terapeutice…

Iosif Korb: Sigur că da! Noi recoltăm și polen, care poate fi păstrat fie uscat, fie congelat. Iar prin congelare la – 20 de grade, polenul își păstrează uleiurile volatile mai bine. Congelat, ca și mierea, polenul poate fi păstrat pe termen nelimitat.

Cunoaștem problemele vitale cu care se confruntă albinele și apicultorii: plantele melifere, cum sunt rapița și floarea- soarelui, lanuri din care albinele culeg masiv și generează o producție foarte bună, devin otrăvite pentru albine, atunci când sunt tratate cu chimicale. Suntem conștienți, din ce în ce mai mulți dintre noi, de rolul extraordinar al albinelor în ecosistemul planetar și că fără albine, existența omenirii ar fi grav periclitată. Cum mai stau lucrurile în această privință?

Iosif Korb: S-au făcut mari presiuni la Comisia Europeană ca să se interzică neonicotinoidele, însă, deși în Franța sau Germania asemenea substanțe nocive pentru albine sunt TOTAL INTERZISE, fermierii români au obținut, an de an, derogări, pentru a-și proteja recoltele. În Franța, cel puțin, unde efectivele de albine au scăzut îngrijorător, nici nu mai poate fi vorba de chimicale nocive pentru albine. Ei au ajuns să înțeleagă că fără albine nu vom putea trăi. Acum, la floarea-soarelui ele sunt interzise și la noi. Dar atâta timp cât astfel de produse încă se mai găsesc în comerț, noi nu putem avea certitudinea că fermierii nu le vor folosi.

Pentru cei care nu înțeleg cum de sunt aceste gâze atât de importante, vă rugăm, explicați-ne!

Iosif Korb: Albina face parte din ecosistem. Ea este o verigă din lanțul trofic. Și, dacă o verigă dispare, marele sistem nu poate merge înainte. Gândiți-vă doar la faptul că peste 80.000 de plante diferite depind, în exclusivitate, de albine, prin polenizarea pe care ele o fac. De la înțelegerea acestui lucru trebuie să plecăm. Acum, sincer, sunt mulțumit de ministrul agriculturii, pentru că a fost receptiv la problemele apicultorilor. Foarte rapid s-a mișcat! Ați văzut că au apărut ordonanțele acestea, iar Ordonanța 8 din 9 aprilie 2020, permite apicultorilor deplasarea de la domiciliu, la stupine, dar și în pastoral, cu condiția să aibă acea declarație pe propria răspundere  și adeverință cu codul de stupină eliberat de Oficiul Județean de Zootehnie SAU orice alt act doveditor al calității de apicultor și a proprietății asupra stupilor. Poate fi și o adeverință de la primărie. Mai mult, apicultorii peste 65 de ani, au și ei voie să se deplaseze pentru a îngriji albinele, inclusiv în afara orelor 11.00 și 13.00, deoarece ordonanța permite deplasările în afara localității, în interes profesional sau pentru derularea de activități agricole, respectiv apicole. În privința asta, lucrurile sunt foarte clare și e foarte bine.

Vorbeați despre situația din Franța, unde albinele au ajuns îngrijorător de puține. Noi cum stăm în această privință?

Iosif Korb: Un lucru rău care se întâmplă la noi este faptul că sunt aduse în țară mătci de fel și fel de rase. Prin încrucișare, ies din ele albine degenerate. Francezii au făcut de mulți ani treaba asta și au ajuns la o albine degenerate și pe fondul insecticidelor care fac rău inclusiv albinelor. În Franța există chiar un acord între fermieri și apicultori: agricultorilor li se cere ca pe marginea culturilor, în rigole, să cultive plante melifere. Mai mult, în Franța sectorul apicol este foarte bine susținut de subvenții. De câțiva ani, fenomenul ăsta cu încrucișarea raselor se întâmplă și la noi. Știu că în zona Sibiului, de exemplu s-a adus o rasă de albine din Austria, Buckfast, așa îi spune. În prima generație, hibridul dă rezultate bune, dar apoi încep să fie probleme, iar albinele nu mai fac treabă.

Albina românească, medaliată pentru productivitate

Apis mellifera carpatica a fost medaliată de trei ori la congresele international Apimondia pentru caracteristicile sale deosebit de valoroase. Ce ar trebui să știm despre albina românească, domnule Korb?

Noi avem Apis mellifera carpatica, o rasă bine definită, formată în milioane de ani în zona actuală a României, care are niște însușiri deosebite! De aceea, eu am încurajat apicultorii să păstreze albina românească. Este blândă, dă producții foarte bune, nu e roitoare, iernează foarte bine, cu alte cuvinte e perfect adaptată la condițiile din țara asta. Dar, noi, dacă vine ceva de dincolo, imediat ni se pare că ar fi mai bun, chiar dacă se aduce clandestin.

Vorbeați de apicultorii de vârsta a treia, care fac apicultură din pasiune până la vârste înaintate, cât îi ține sănătatea. Este interes și din partea tinerilor, vin să vă întrebe, să vă ceară sfatul pentru a-și înființa o stupină? Are cine prelua această îndeletnicire și cine ne asigura – și în viitor – dulcele cel mai sănătos din lume?

Iosif Korb: Majoritatea tinerilor care au venit, au venit în urma proiectelor subvenționate. Și, din păcate, atunci când îți pică niște bani așa și n-ai muncit din greu pentru ei, cam așa ai grijă și de albine. Trece proiectul și, cam gata și treaba cu albinele. Dar, da, sunt și tineri care au pornit din drag și cu pasiune. Totuși, nu sunt prea mulți. Ocupația asta cere pasiune și experiență. Iar o provocare pot fi chiar înțepăturile.

Vedem, în unele documentare, persoane acoperite de câte un roi întreg de albine. Vi s-a întâmplat? S-a întâmplat să vă înțepe, deodată, foarte multe albine?

Iosif Korb: M-au înțepat și sute de albine într-o zi. Dacă nu ești alergic, nu se întâmplă nimic. Cei care sunt alergici, e bine să stea deoparte și să aibă în buzunar, mereu, niște medicamente. Pentru că îl poate înțepa albina și dacă n-are stupii lui. Pe câmp, în natură. Alergia nu înseamnă că locul înțepat se umflă. Aceea este o reacție normală, la care devii imun. Cu timpul, corpul se obișnuiește cu veninul și nu mai reacționează așa la înțepături.

Pe de altă parte, înțepătura albinelor este terapeutică.

Iosif Korb: Sigur că da!

Înseamnă că nu aveți probleme cu reumatismul…

Iosif Korb: Nu am, de mulți ani. Veninul e bun pentru probleme reumatice, articulare, pentru circulația sângelui. Am văzut un reportaj în care un medic anunța că veninul de albine chiar ameliorează scleroza în plăci. Sunt multe secrete ale plantelor și ale albinelor pe care, din păcate, puțini le cunosc. Însă, măcar atât ar trebui să înțelegem: fără albine, omul nu poate trăi!

 

ADA BERARU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.