Sindromul vestibular sau vertijul

Unul dintre cele mai frecvente simptome întâlnite în cabinetul medicului este amețeala sau sindromul vestibular. Pacientul care acuză amețeală, trebuie evaluat cu foarte mare atenție, pentru că poate să ascundă un diagnostic sever. Vertijul are cauze periferice benigne (cele mai frecvente) și acestea pot fi date de inflamații ale nervilor periferici și vertijul benign paroxistic pozițional.

Alte cauze centrale sunt mult mai severe și includ accidentul vascular, insuficiență circulatorie vertebrobazilară, boli demilelinizante și/sau tumori intracerebrale. Primul pas în evaluarea pacientului cu amețeală este să decidem dacă este cu adevărat un vertij, o sincopa (leșin) sau vertij psihogenic (fără substrat organic). Vertijul adevărat este definit ca o falsă senzație de mișcare pe care pacientul o descrie ca și cum camera se rotește.

În aceste articol voi descrie cele mai frecvente cauze ale sindromului vestibular și anume-nevritele vestibulare și vertijul paroxistic benign pozițional (BPPV).

Epidemiologie

Vertijul este un simptom frecvent întâlnit, așa cum spuneam la început, 7,5 milioane de americani sunt evaluați anual în ambulatoriu,  pentru amețeală sau vertij. Doar 50% dintre aceștia au vertij real. BPPV și nevritele senzoriale sunt cauzele cele mai frecvente, urmate de migrena vestibulară, boala Meniere și cauze vasculare.

Factorii de risc pentru BPPV sunt vârsta, fiind o afecțiune frecventă la pacienții peste 60 de ani și în special la femei. Un istoric de traumatism cranian și alte afecțiuni ale sistemului vestibular, cresc riscul de BPPV.

BPPV are ca mecanism de apariție o modificare la nivelul urechii interne și anume, dislocarea cristalelor de carbonat de calciu care plutesc liber în canalele semicirculare ale urechii interne. În timpul mișcărilor capului, deplasarea acestor cristale este continuă, până cand se oprește și mișcarea capului.

Nevrita vestibulară are o etiologie incertă, mai multe cauze sunt implicate- infecții cu virus herpetic (HSV 1), care determină inflamația nervului 8 (acustico-vestibular). Când apare și pierderea auzului, odată cu vertijul, este vorba despre o LABIRINTITĂ ACUTĂ.

Clinic

Examenul clinic complet este necesar alături de anamneza corectă și detaliată, care include- frecvența și durata atacului de vretij, modificările de poziție, de tensiune arterială, traumatisme craniene în antecedente, pierderea auzului sau cefaleea.

Istoricul pacientului privind boli asociate-diabet zaharat, hipertensiune arterială, hiperlipidemia, sunt factori de risc pentru accidentul vascular cerebral. De asemenea, BPPV, accidentul vascular cerebral, migrena , pot să aibă apariție familială. Multe medicamente pot determina amețeală-anticonvulsivante, antihipertensive, antidepresive.

BPPV determină episoade scurte, recurente, care durează maxim un minut și sunt determinate de mișcări ale capului sau poziției. Greața sau vărsăturile pot fi asociate.

Nevrita vestibulară are o apariție subacută ,pe parcursul a 7-8 ore, crește în intensitate pe parcursul celor 2 zile care urmează și apoi scade în intensitate în următoarele 2-3 săptămâni. Simptomele de vertij sunt constante, gerața și vărsăturile pot fi severe în primele zile. Pacienții pot să aibă tulburări în menținerea poziției, pe partea afectată. Deși modificările de poziție agravează nevrita vestibulară, vertijul este prezent la debut și este simptom persistent. În BPPV, pacientul este normal între atacuri!

Examenul pacientului va fi complex, completat cu examen  ORL, ex.oftalmologic complet, examen neurologic, cardiovascular și desigur, analizele uzuale de laborator. Examenul neurologic va diferenția pe baza simptomelor și semnelor pe care le are pacientul, dacă acesta are un vertij central (tumori, boli demielinizante, etc), sau un vertij de tip periferic (nevrita vestibulară).

Tulburările de mers sunt foarte importante.Un pacient cu nevrită vestibulară poate să aibă tulburări de mers dar, imposibilitatea de a merge este un semn foarte important pentru un vertij de tip central. De asemenea , sunt multe alte semne pe care specialistul neurolog le poate identifica (nistagmus,pareze sau paralizii de nervi cranieni, etc).

Diagnosticul clinic va fi completat cu investigații paraclinice-audiogramă, CT – cu contrast și RMN-acesta este cel mai important test de diagnostic pentru sindromul vestibular.

Diagnosticul diferențial

Cele mai de temut afecțiuni pe care trebuie să le excludem, sunt accidentul vascular cerebral (debut acut al simptomelor și semnelor),tumori cerbrale, boli demielinizante, malformații vasculare. Vertijul care apare postraumatic trebuie investigat cu mare atenție. Neurinomul de nerv acustic se manifestă cu pierderea progresivă, persistentă a auzului, unilateral și cu amețeli sau sincope.

Tratamentul este diferențiat în funcție de cauza determinantă a vertijului.

Ca la orice afecțiune cu potențial agravant, este foarte important să nu neglijăm simptomele pe care le-am amintit. Este mult mai ușor să tratezi în stadiile incipiente aceste afecțiuni. Înainte este nevoie de o evaluare foarte atentă, multidisciplinară.

 

Dr. Carollina RADU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.