Stânga, Dreapta și Ciudații: Cum sunt populate alegerile prezidențiale

22 de români vor să ajungă în fruntea țării, în fotoliul de președinte al României. Două femei și douăzeci de bărbați. Aglomerație la aceste alegeri prezidențiale, așa cum nu a mai fost, iar asta poate dovedi că funcția de președinte al României a devenit dezirabilă în exces, ca paradis al împlinirii nebuloaselor personale, pentru o armată de veleitari, dezirabilă din perspectiva unei păreri mai degrabă proaste despre această instituție a statului român.

Interesant este faptul că o analiză a listei propușilor candidați la Președinția României poate oferi o posibilă hartă de mentalitate și apetență politică, surprinzătoare prin asemănarea ciudată cu societatea în care trăim.

Din câteva considerații sintetice, o primă observație ar fi aceea că, oglindind o realitate românească, grupul puternic majoritar al candidaților la Prezidențiale este „de stânga”. Iată-i (în ordine alfabetică, pe care o vom folosi și la celelalte exemplificări, n.n.): Dan Barna, Ramona-Ioana Bruynseels, Claudiu Crăciun, Viorica Dăncilă, Mircea Diaconu, Ninel Peia, Liviu Pleşoianu, Bogdan Stanoevici.

Evident, singurul cu șanse de aici ar fi Dan Barna, care are armata USR-PLUS în spate. În lista de după Barna, observăm o doamnă cu care PSD vrea să-și atingă maximum de incompetență, Viorica Dăncilă, doi actori care au făcut un ban bun din pupat piața politică și care, probabil, s-au uitat prea mult la știrile din Ucraina – Diaconu și Stanoevici -, activistul Crăciun, și pesediștii bulversați Peia și Pleșoianu, ultimul migrând spre starea de dac liber, când nu e împrăștiat în spumele luptei anti-sistem (indiferent de sistem, fie el chiar propriul partid). Ah, ar mai fi doamna de pe filiera subtil-voiculesciană!…

Ca o vijelie autentică și tot în schema realităților românești, valul candidaților „de stânga” este completat, până la înăbușirea listei, de candidații, hai să le spunem așa, „tulburători”. Aceștia reprezintă tot felul de dungulițe de mentalitate sau comportament, de afinitate sau diluție, de genul zalmoxani, cuzani, minoritani, ecologani, stupidani (vezi Zalmoxis, Cuza, UDMR și alte definiri). Iată-i: John Ion Banu, Cătălin Berenghi, Florin Călinescu, Miron Cozma, Alexandru Cumpănaşu, Gheorghe Funar, Kelemen Hunor, Avram Iancu, Emanuel Onoriu, Florentin Pandele, Dorin Dimitrie Stoichescu. Nu ne apucăm să detaliem aici, pentru că e un efort mult prea ciudat: în afară de Kelemen Hunor și Florin Călinescu, venind dinspre structuri politice limpezi, grupul e ceva de vis pentru cei care fac analize comportamentale.

În partea de „dreapta”, lucrurile sunt mai simple – tulburător de simple, aș spune!: avem trei candidați: Viorel Cataramă, Klaus Iohannis și Theodor Paleologu. Cataramă își satisface un moft, așa cum a făcut mereu, dar starea de bine personal îi permite. Theodor Paleologu e o bijuterie frumoasă în coroana alegerilor prezidențiale – inteligent și educat, cu o retorică de vis -, iar Klaus Iohannis este, cu PNL în spate, cu mare probabilitate, dar nu cu un drum ușor – conform tuturor estimărilor de până acum – din nou președinte al României.

A fost ultima ocazie în care înșirăm pleiada de candidați la alegerile prezidențiale din noiembrie 2019. De acum încolo, analizele noastre îi vor viza doar pe cei care contează, care au șanse reale.

 

(FOTO: colaj Inquam Photos de pe Facebook)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.