Avram Iancu şi viaţa, după Dunăre
„Încerc să mă liniştesc şi învăţ să îmi placă din nou apa”, mărturiseşte sportivul Avram Iancu care şi-a împlinit visul după ce a înotat 2.860 km de-a lungul Dunării, de la izvoare şi până la vărsarea în mare, fără costum de protecţie. La aproape două săptămâni după terminarea aventurii, Avram Iancu se străduieşte să îşi revină şi să facă faţă schimbărilor aduse de imensul efort.
„Încerc să mă liniştesc şi mă bucur mult de reîntoarcerea acasă, nicăieri nu este ca acasă. Am ajuns sănătos şi îi mulţumesc la Dumnezeu pentru asta”, spune sportivul pe faţa căruia efortul de pe Dunăre se citeşte în pielea arsă de soare şi de vânt. Avram Iancu a păşit în apa Dunării pe 21 iunie şi, de atunci, a intrat şi a ieşit din apa fluviului de sute de ori. A înotat cât pentru o viaţă în cele 89 de zile cât a durat aventura: „A devenit, dincolo de orice, o călătorie spirituală şi am învăţat foarte multe din această călătorie”, se destănuie bărbatul. Parcursul Dunării a fost o luptă purtată cu voinţă împotriva propriilor puteri şi propriilor limitări.
Avram scria în 25 iunie: „A fost cea mai cumplită zi de până acum: apa foarte rece, fără pic de soare. Pragurile de prundiş care făceau ca apa să fie de doar 15 cm, mă obligau să mă ridic în picioare. Vântul sufla cu putere din spate pe pielea udă. Nu vă pot descrie simţirea. Pot doar să vă zic că după 24 de km parcurşi am fost răpus de hipotermie. Tremuram din toate încheieturile, iar tendoanele din zona inghinală mă dureau cumplit datorită contracţiilor involuntare ale organismului în încercarea de a se apăra”, iar peste o lună, Avram anunţa: „A trebuit să renunţ la verighetă! Deşi niciodată nu o dau jos, în etapa de 40 de kilometri parcurşi azi, am fost nevoit să iau această decizie. De două ori a alunecat de pe deget. Din păcate, procesul de slăbire continuă oricât de mult aş mânca. Dar mă bucur că, în periplul de azi, am mai înghiţit 100 km.”
Este un om care a învăţat multe din lecţiile dure „predate” de apele Dunării: „Viaţa în sine este precum parcurgerea unui fluviu înot: niciodată nu este doar soare şi întotdeauna senin. Sunt ploi şi furtuni în viaţă, aşa cum am întâlnit şi pe fluviu. Am învăţat că trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu atunci când este soare şi totul decurge extraordinar, dar trebuie să fim conştienţi că, într-o zi, va veni şi vremea rea, cu ploaie. Zilele grele trebuie înfruntate plenar, pentru că, nu-i aşa, nici astea nu durează o veşnicie. Dincolo de orice nor negru există un soare strălucitor. Nu trebuie decât să stăm pe baricade şi să avem tăria să mergem mai departe.”
I-a fost greu să înoate mai ales în Germania şi Austria unde apa i-a provocat de multe ori hipotermie. Extrem de dificilă a fost şi ultima porţiune. Sportivul spune că a avut nevoie de toată voinţa ca să ajungă la Sulina, destinaţia finală. „Ştiam că mai am puţin şi nu îmi venea să mai intru în apă. Era ceva peste mine. Port un frig care nu mi-a ieşit din corp din acele zile când apa avea 18 grade. Ieşeam pe mal, mă încălzeam, şi, când începeam să mă simt din nou om, trebuia să sar din nou în apă. Nu vă puteţi închipui cum e. Simt că m-am schimbat, acum suport mai uşor frigul, mă trezesc noaptea transpirat, mi-e cald”, povesteşte înotătorul cu record mondial. Avram Iancu spune că nu s-a aşteptat să îi fie atât de greu: „Mult mai greu decât mă aşteptam. Îmi propusesem, exact ca în romanul „Pilotul de pe Dunăre”, să fac această călătorie în 60 de zile. Până la urmă, nu au fost 60, ci 89 de zile! Sunt peste 65 de baraje pe Dunăre. Vă daţi seama că este unul dintre lucrurile care au schimbat datele expediţiei. A fost mai greu din toate punctele de vedere.”
Performanţa sa a încântat românii care i-au urmărit aventura datorită postărilor de pe pagina de facebook. După primirile făcute prin locurile unde a trecut, Avram a primit atenţia cuvenită şi de autorităţile de la Bucureşti şi cele judeţene. Primirea de la Petroşani l-a făcut să se simtă ca un adevărat cetăţean de onoare al municipiului, titlu primit după ce a traversat Canalul Mânecii. „Avram Iancu a făcut o cursă inedită, a dobândit o performanţă unică, un record mondial pentru că a reuşit să înoate toată Dunărea fără costum de neopren şi ajutor. Consiliul Local i-a acordat 10 mii de lei pentru performanţa sa şi am propus ca bazinul de înot să primească numele lui, Avram Iancu. Este un simbol al Petroşaniului şi merită toate aceste lucruri din partea comunităţii”, spune primarul municipiului Petroşani, Tiberiu Iacob Ridzi.
Sportivul spune că deocamdată nici nu vrea să audă de o nouă provocare. Vrea să se bucure în linişte de aventura de pe Dunăre. „Sunt exact ca o femeie care tocmai a născut şi care se bucură de propriul copil. Este prematur să discutăm de alte aventuri. Acum încerc să mă liniştesc, să mă refac, să îmi placă din nou apa pentru că acum chiar nu simt nici un fel de atracţie pentru acest lucru, în perioada imediat următoare. Mă credeţi dacă vă spun că două zile după terminarea cursei nu mi-a venit să fac nici măcar duş?! De înot, nici vorbă!”, spune sportivul care a reuşit să se mobilizeze şi să intre din nou „la apă”, în bazinul de la Petroşani, doar la nouă zile după ce a ieşit din Dunăre, în 16 septembrie. Mai sunt încă lucruri care îi umbresc veselia: „Am văzut atâtea în tot acest timp. Comunităţi, monumente, oraşele de-a lungul Dunării. Şi la noi, sunt atât de multe ruine, monumente de care nu se ocupă nimeni. Cât de frumos ar putea fi şi la noi! Te bucuri când vezi ceva îngrijit”, spune sportivul după ce priveşte îndelung la Cetatea Devei.
