Descoperire importantă în Forul Roman. Un nou templu la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
„Aici ne mai lipseşte o treaptă ca să fim în templu, iar, în dreapta şi în stânga, sunt bazele inscripţiilor, care trebuie să fi fost de un metru înălţime, aşa cum este în spate cea a guvernatorului Sedatius Severianus. Peste ele, erau aşezate statuile, care erau din bronz”, explică de la Muzeul Naţional de Istorie a României, unul dintre cei mai cunoscuţi arheologi din ţară şi responsabilul colectivului de cercetare al forurilor de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Campania din acest an, din fosta capitală a Daciei Romane, a scos la lumină un edificiu impozant despre care istoricii cred că ar fi închinat cultului imperial: „Săpătura noastră arheologică a început în anul 2019, pe altă secţiune, când lucram la Templul zeilor palmireni, iar acum suntem tot într-un edificiu de cult.
Se vede intrarea mărginită de două baze de statui, probabil a împăratului şi a împărătesei. Avem aici şi o substrucţie de podea, am găsit placajul din marmură, placaj care poartă urme de mortar pentru că erau lipite pe ziduri.
Totul era acoperit cu marmură. Treptele aveau inclusiv sisteme de prindere şi am găsit şi mici urme de plumb”, le explică arheologul Miruna Libiţa turiştilor care vizitează monumentul. Alături de dr. Ovidiu Ţentea, din colectivul de cercetare arheologică al forurilor fac parte profesorul emerit Ioan Piso şi Florin Matei-Popescu, specialist in istorie antică.
Cercetătorii spun că această construcţie are nişte dimensiuni impresionante, care îl fac cel mai mare edificiu de cult cu o singură navă (încăpere) descoperit în fosta capitală romană, după dimensiunea camerei monolit. Arheologii au găsit treptele de marmură bine păstrate şi impozante la rândul lor. Este clar pentru ei că au în faţă este o clădire importantă a vremii şi au bănuieli justificate în privinţa divinităţilor cărora le închinată: „Este un edificiu de cult, ne dăm seama după resturile de inscripţii, destul de puţine, de altfel. Dimensiunile sunt de 16 pe 16 metri, asta înseamnă o suprafaţă de cel puţin 250 de metri, care – după amploare şi orientare – este cel mai mare pe care îl cunoaştem de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Nu doar că este mare, dar este important pentru că este dedicat probabil unui împărat, Antoninus Pius. Avem o dovadă indirectă după inscripţia pe care o avem în Basilica forului nou, cel unde ne aflăm, care datează din anul 153”, explică Ovidiu Ţentea.
Acesta spune că Antoninus Pius, care a condus imperiul între anii 138-161, este cel de-al treilea împărat din istoria oraşului, iar evoluţia locului este impresionantă. Aşezarea întemeiată pe vremea lui Traian s-a extins spre vest pe vremea Împăratului Hadrian, pentru a ajunge la un oraş întins pe mai bine de 30 de hectare în jurul anului 130. Templul este dedicat lui Antoninus Pius şi soţiei sale, Faustina, care este de altfel şi prima împărăteasă cu o prezenţă permanentă în Forum Romanum. Profesorul emerit Ioan Piso povesteşte că politica Romei permitea acordarea titlului de diva/divus celor care nu s-au născut zei, dar vor deveni divinităţi după viaţă, şi aceasta era una dintre puţinele decizii care ţineau de Senat. Faustina era o femeie frumoasă, cunoscută pentru munca sa de caritate şi, la moartea sa, în anul 141, Antoninus a cerut Senatului să o declare zeiţă şi a autorizat construirea unui templu în Forul Roman din Roma, în numele ei, templu unde slujeau preotese. În cinstea ei, s-au bătut mai multe monede cu chipul împărătesei. Acestea erau decorate elaborat şi purtau inscripţia „Diva Faustina”. Responsabilul şantierului arheologic, dr Ovidiu Ţentea spune că această construcţie semăna foarte bine, după amplasare, structură şi datare, cu templul lui Antoninus şi Faustina din Forul de la Roma. Templul din Roma s-a păstrat foarte bine pentru că a fost transformat ulterior în biserică.
Istoricii i-au spus până acum templului „Clădirea X”, pentru că a rămas ultima construcţie necercetată complet din centrul oraşului antic. Noul edificiu a apărut în zona Forului nou din fosta capitală, practic cel mai important spaţiul al aşezării, acolo unde era sediul instituţiilor, vechea piaţă şi Capitoliul închinat zeităţilor, un templu cu coloane de peste opt metri. În Antichitate, acest loc făcea ca oraşul din Ţara Haţegului să fie o mică Romă. „Când vă uitaţi la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, imaginaţi-vă toate zidurile îmbrăcate în marmură. La Capitoliu, s-au găsit coloane înalte de opt-nouă metri, iar, cu tot cu antablatură, ajungea la înălţimea unui bloc de trei etaje. Capitoliul este templul dedicat zeului Iupiter, dar, ca la Roma, există o Triadă Capitolină formată din Iupiter, Minerva şi Juno, este un templu în hexastil, s-au găsit coloanele în stil doric şi corintic”, explică Miruna Libiţa.
Capitoliul, dar şi nou descoperitul templu, aveau pereţii de marmură. Existau mai multe surse de marmură – în principal, romanii îşi aduceau marmura din Cariera de la Bucova, o piatră nobilă de culoare gri-albăstruie, dar şi marmură policromă, mai scumpă, din cariere aflate pe teritoriul de acum al Turciei. „Spre sfârşitul secolului al II-lea, începutul secolului III, acesta a devenit un for de marmură. Prima dată a fost în lemn, apoi avem două faze de piatră – cea a lui Traian când a fost folosită piatră de carieră, apoi Împăratul Hadrian, când a venit la putere, a oprit exploatarea carierei şi a folosit piatră de râu. Astfel, nouă ne este destul de uşor să diferenţiem aceste etape. La sfârşitul secolul III, totul era îmbrăcat în marmură şi toate dimensiunile erau monumentale. A fost în picioare până când, în secolul 18, s-a început exploatarea marmurei şi transformarea ei în var, pe vremea când satul de aici se numea Grădişte, care înseamnă cetate sau exploatare. Asta ca să fie confuzia şi mai mare cu cei de la Sarmizegetusa Regia”, zâmbeşte femeia.
Odată cu cercetarea zonei în care a apărut templul, specialiştii au dat şi peste primele construcţii romane, făcute din lemn. Studenţilor care participă la săpături le place să spună: „Suntem în epoca lui Traian, după anul 108!” Unul dintre participanţi este absolvent master: Ioan Muntean este pentru al treilea an pe acest şantier şi explică: „Pe săpătură, suntem în primii ani după fondarea oraşului, am identificat amprentele zidurilor de lemn, pereţi făcuţi din lemn cu chirpici. Tot ce rămâne acolo este amprenta cu lemn ars, chirpici, uneori material arheologic – ceramică, cuie… Este important să vedem care este configuraţia din perioada respectivă, în ce priveşte amplasarea structurilor de lemn, pentru că nu poţi să construieşti din prima un oraş de piatră. Din păcate, nu ne putem da seama care era funcţionalitatea acestor clădiri de lemn.” Şantierul arheologic va continua până la mijlocul lunii august, după care ruinele templului vor intra în conservare până la următoarea campanie.
Peste 20 de studenţi de la universităţi din Cluj Napoca, Bucureşti şi Piteşti lucrează cu arheologii pe şantierul şcoală de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Chiar dacă este greu să munceşti în plin soare, sunt încântaţi de ceea ce fac. Au în acest an şi o mascotă – un motan pe nume „Zeus”.
Împreună cu cei de la Asociaţia ANTIQUITAS, condusă de dr. Ovidiu Ţentea, au organizat “Ziua Forurilor Deschise” şi au aşteptat turiştii cu surprize. “Studenţii noştri s-au îndreptat către zona de a explica mai bine ce este aici, pentru că nu avem posibilitatea logistică de a pune nişte panouri informative. Ne folosim de social media şi încercăm să oferim publicului informaţii în plus.
De exemplu, la această inscripţie, cineva care nu este familiarizat cu limba latină, nu va ştii ce scrie aici, cine este personajul, dacă este dedicată unei divinităţi, unui personaj local sau unui guvernator al Provinciei Dacia Superior, cum este cazul aici. Am venit cu această idee de a avea un cod QR şi aceasta te direcţionează către pagina de facebook a Asociaţiei Antiquitas şi de acolo se încarcă informaţii mai multe şi precise. Avem aici un personaj important din istoria Provinciei Dacia, guvernator al ei, între anii 151 şi 153. Inscripţia de pe soclu este o bază de statuie şi amplasarea ei în acest loc este importantă: dovedeşte că zona aceasta, a noului for, s-a ridicat în jurul acestor ani”, explică Florian Matei-Popescu, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Arheologie. Acesta explică că, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cercetările au descoperit două foruri “Forum Vetus” şi “Forum Novum” – cel vechi şi cel nou. Construcţia lui “Forum Vetus” se finalizează spre sfârşitul domniei lui Traian în anii 116-117. Era realizat din piatră de dimensiuni mari şi era aşezat peste forul de lemn. Forumul nou este construit pe vremea Împăratului Antonius Pius, spre sud.
Continuarea săpăturilor în zona templului descoperit acum pot aduce şi alte noi elemente, spune dr. Ovidiu Ţentea: „Pentru noi este important să ne terminăm proiectul început în urmă cu 30 de ani, împreună cu profesorul emerit Ioan Piso, să finalizăm cercetările, iar acest edificiu a rămas între Templul zeilor palmireni şi zona centrală a Forului nou. El ne va da informaţii importante şi despre primele structuri din lemn, să aflăm dacă iniţial a fost castru sau aşezare civilă şi ne redeschide discursul pornind de la întemeierea Daciei, de la primul împărat, la Antoninus Pius. Vedem în decursul a trei generaţii cât de mult s-au schimbat lucrurile în centrul primului oraş din Dacia.”
Istoricii spun că Ulpia Traiana Sarmizegetusa era cel mai important oraş al Daciei Romane: „Este primul oraş al Daciei Romane, este prima Colonia a Daciei Romane, cei care erau aici erau toţi veterani din războaielele dacice, cetăţeni romani şi a fost, pe întreaga durată a provinciei, cel mai important oraş al Daciei Romane ca vechime şi ca statut al locuitorilor, unul foarte înalt. Chiar dacă s-au dezvoltat şi alte oraşe, Sarmizegetusa a rămas ca un reper al începuturilor provinciei. Acest lucru a fost recunoscut chiar de autorităţile romane prin faptul că aici se afla sediul culturii imperiale, era locul unde toate comunităţile Daciei trimiteau reprezentanţi, pentru a-şi arăta loialitatea faţă de împărat şi faţă de Roma”, spune Florian Matei-Popescu, cercetător la Institutul Naţional de Arheologie „Vasile Pârvan”.
Arheologii susţin că, pe baza descoperirilor făcute în sit, o parte din clădiri s-ar putea reconstitui, măcar parţial. De altfel, Amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cel mai mare şi mai important amfiteatru roman din ţară, va putea găzdui din nou spectacole începând cu anul viitor. Un proiect cu finanţare europeană accesat de către Consiliul Judeţean Hunedoara urmează să readucă publicul în jurul arenei, locul unde se înfruntau gladiatorii, aveau loc spectacole sau diverse procesiuni publice.
Pe lângă restaurarea ruinelor, arhitecţii au propus instalarea unor gradene speciale care să imite tribunele de odinioară, dar care să nu afecteze străvechile ziduri: „Este cel mai bine păstrat amfiteatru roman de pe teritoriul României, care are suficient de bine păstrată volumetria, elementele supraterane, care permit înţelegerea lui în raport cu caracteristicile iniţiale. Avem componenta de conservare şi restaurare a ruinei, eliminarea elementelor nocive din intervenţiile anterioare. Nu se va adăuga nimic la ruină. A doua componentă a proiectului este cea de interpretare şi punere în valoare. Asta presupune recuperarea cât de mult se poate a caracterului monumentului antic, care se face prin instalarea unor structuri metalice, inserate în interiorul structurii antice fără să le suprapună sau să le atingă şi care vor susţine spaţiile de gradene, băncile pentru spectatori. În acest fel se recuperează funcţionalitatea iniţială şi se vor putea organiza aici spectacole precum în amfiteatrele din spaţiul mediteranian”, spune Ştefan Bâlici, de la Institutul Naţional al Patrimoniului. Gradenele vor asigura 500 de locuri pentru public, în timp ce arena va putea fi amenajată la nevoie pentru încă 250 de spectatori, în condiţiile în care amfiteatrul antic putea asigura locuri pentru cinci mii de persoane şi avea o înălţime de circa 20 de metri. Ulpia Traiana Sarmizegetusa mai beneficiază de alte două proiecte: unul va pune în valoare intrarea în Forul lui Traian şi altul prin care se va construit un nou muzeu care va funcţiona şi ca intrare in sit.
Laura OANA
GALERIE FOTO
