Sculptorul hunedorean Benone Olaru vrea să revină acasă

Articolul a fost vizualizat de 783 ori

Sculptorul hunedorean Benone Olaru vrea să se întoarcă acasă. De 17 ani trăieşte în Italia, unde s-a stabilit imediat după absolvirea Academiei de Arte din Bucureşti şi unde a continuat să se dezvolte ca artist. O duce bine în Peninsulă, dar dorul de casă nu-i dă pace. Cele două-trei săptămâni pe an petrecute la Hunedoara nu-i mai sunt de ajuns. Vrea să se întoarcă acasă. Nici în Bucureşti, nici în Cluj, nici în Deva, ci chiar acasă, chiar în Hunedoara.

Benone Olaru doreşte să înfiinţeze la Hunedoara  o mică şcoală de sculptură, pentru început, apoi o universitate de artă sacră

Benone Olaru doreşte să înfiinţeze la Hunedoara o mică şcoală de sculptură, pentru început, apoi o universitate de artă sacră

Benone Olaru spune că a decis să se întoarcă la Hunedoara în urmă cu mai mulţi ani, însă nu doreşte ca asta să însemne renunţarea la vocaţia lui. Nu poate sta prea mult departe de piatră ori lemn, elemente pe care le modelează şi le transformă în opere de artă.

Proiect pentru un plus de prestigiu local

Doreşte să vină la Hunedoara, unde să înfiinţeze “o academie de artă sacră”. Acceptă şi varianta mai modestă, a unui atelier în care să lucreze şi să instruiască tineri sculptori. Zeci de lucrări de-ale sale sunt mai peste tot prin Italia, majoritatea amplasate în spaţii publice. Unele sculpturi de-ale sale au ajuns până şi în ţări precum Coreea de Sud. Are şi calificările necesare pentru a juca rol de profesor. Este doctor în arta sculpturii, iar acum, în Italia coordonează lucrări de masterat ale unor absolvenţi ai academiilor de arte. Trăieşte într-o mică localitate din Toscana, Pietrasanta, oraşul lui Michelangelo, situat la mică distanţă de faimoasa zonă Carrara, de unde provine cea mai cunoscută marmură din lume. Pe scurt, Benone Olaru locuieşte şi munceşte în “Raiul” sculptorilor. “Acolo deţin patru ateliere, puse la dispoziţie de autorităţile locale. În Italia, apetenţa pentru monumente sculptate nu s-a diminuat, mai ales pentru fântâni monumentale. Nu mă pot plânge că o duc rău. Din punct de vedere al câştigurilor, mă situez la nivelul mediu al veniturilor din Italia”.

Ca-n povestea cu piticii de grădină

Şi totuşi, sculptorul ajuns acum la 47 de ani doreşte să revină în oraşul tinereţii sale. “Vreau şi simt că pot să ofer ceva oraşului meu. Mă simt dator să fac asta. Şi ce pot face altceva decât să încerc să pun Hunedoara pe harta sculpturii româneşti? Nu cred că e imposibil, dimpotrivă. Trebuie doar să fiu un pic sprijinit, măcar la început”, spune Benone Olaru. Este hotărât să se întoarcă acasă. Dacă i-ar fi ieşit cum trebuia o vânzare a unei lucrări, ar fi fost deja instalat în oraşul natal.

Statuia Sfântului Ioan Botezătorul, unică în lume, a necesitat mii de ore de muncă, de-a lungul a mai bine de doi ani

Statuia Sfântului Ioan Botezătorul, unică în lume, a necesitat mii de ore de muncă, de-a lungul a mai bine de doi ani

A păţit însă la fel ca meşterul român care s-a apucat să producă pitici de grădină cu sutele după ce un american îi promisese că se va întoarce să-i cumpere (poveste devenită baza unui scenariu pentru o reclamă TV). “Am lucrat doi ani, câte 10-12 ore pe zi, la Statuia Sfântului Ioan Botezătorul, o lucrare unică în lume, făcută dintr-un granit de Uruguay, cel mai dur granit din lume (dacă pui un magnet pe el se lipeşte automat, atâta fier conţine). Când încă nu o terminasem, un milionar rus a trecut pe la atelierul meu şi mi-a zis: «După ce termini lucrarea, caută-mă. Îţi dau 300.000 de euro pe ea». Apoi nu am mai reuşit să dau de el. În Italia, la asemenea persoane este foarte greu de ajuns. Dacă reuşesc să vând lucrarea asta, chiar şi la un preţ mai mic, o să am suma necesară pentru a mă reinstala la Hunedoara”, spune artistul.

Un român mândru, între italieni

De ce e nevoie de zeci, ori sute de mii de euro pentru o asemenea relocare? Pe lângă o locuinţă decentă, sculptorul mai are nevoie de un spaţiu în care să continue să lucreze, dotat cu un compresor puternic pentru dălţile care sculptează unele dintre cele mai dure materiale.
“În Italia avem un compresor mare, la care lucrăm 14 sculptori. Edilii de acolo l-au cumpărat şi ni l-au pus la dispoziţie”, explică Benone Olaru. În plus, numai transportul zecilor de tone de scule, materiale şi lucrări pe care le are l-ar costa bani grei, pentru că vorbim de câteva camioane care ar trebui să le aducă. “Sunt un mare colecţionar de unelte vechi. Cred că am, în total, peste 20.000 de scule. Primăria din Pietrasanta chiar mi-a propus să amenajez un muzeu care să fie disponibil pentru turişti. Deocamdată mă mulţumesc cu vizitele pe care turiştii mi le fac la atelierele de acolo”, adaugă sculptorul.
Benone Olaru a părăsit România la doar câteva zile după ce a absolvit Academia de Arte din Bucureşti. În scrut timp a devenit unul dintre cei mai apreciaţi sculptori din Italia şi i s-a propus să renunţe la cetăţenia română, în schimbul celei italiene. A refuzat, pentru că se declară mândru de faptul că este român şi, mai ales, hunedorean.

Citiţi şi: Reportaj – Unicat in lume | Remember – Amintirile din comunism ale unui artist: Benone Olaru