Colț de rai, aproape de cer
Ninge necontenit. Ninge de ore întregi. Straja a devenit un colț de rai. Mai aproape de cer. Cele lumești se îmbină într-o armonie perfectă cu cele dumnezeiești. Schitul din Straja pare desprins dintr-o lume. O lume de basm, o lume aproape de Dumnezeu, o lume din împărăția cerurilor. În Straja este liniște, dar și freamăt. Liniștea dată de natură și freamătul turiștilor. Micuța biserică din Straja este acoperită de zăpadă, dar devine impunătoare într-o mare de zăpadă imaculată. Ceața o învăluie precum un văl de mătase, iar zăpada o îmbracă într-un veșmânt.
Întâmplări la care nimeni nu le-a găsit o explicație științifică s-au petrecut în locul în care astăzi se află schitul din Straja. În anul 1996, la Cabana Montana, chiar de Sfinții Constantin și Elena, un turist a aprins lumina într-o încăpere. Becul s-a ars, iar flama de la filament a imprimat pe interiorul becului o cruce. Becul a fost spart de către unul dintre turiști, dar după numai două săptămâni fenomenul s-a repetat. Călugării au spus că e un semn. Monahii au spus că a fost un semn trimis de ostașii care au murit în zonă în timpul Primului Război Mondial. În memoria lor a fost construită Crucea Eroilor, după care a fost ridicat schitul din lemn și, mai apoi, tunelul celor 365 de sfinți.
Monika BACIU
