Ambulanţa pentru Monumente la biserica sfinţilor înarmaţi de la Gurasada

„Vă spun că atunci când intri şi faci primul pas în biserică, simţi istoria acestor ţinuturi, îi simţi pe părinţii şi străbunicii noştri. Parcă îi vezi îmbrăcaţi în straie de ţară, cu opinci în picioare, cu respectul cuvenit, venind către Dumnezeu”, povesteşte părintele Ovidiu Stretean.

preotul Ovidiu Stretean

Biserica despre care preotul vorbeşte atât de frumos este comoara medievală a satului Gurasada. Vechiul monument românesc zidit din piatră în secolul 13 nu are doar o arhitectură frumoasă, ci păstrează o pictură extrem de valoroasă. „Este una dintre bisericile care păstrează o pictură foarte veche şi într-o stare foarte bună de conservare. Pictura a fost realizată în jurul anului 1765 de către doi pictori: Ioan din Deva şi Nicolae din Piteşti. Sunt foarte multe figuri redate, culorile sunt bine păstrate şi se vede cum aici credinciosul era introdus în universul biblic”, spune istoricul Daniel Iancu de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

Daniel Iancu

Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” este una dintre cele mai vechi și mai valoroase ctitorii ortodoxe românești, aflată pe lista tentativă a UNESCO. Monumentul a intrat în atenţia celor de la Ambulanţa pentru Monumente, iar voluntarii au lansat un apel în această primăvară pentru strângerea de donaţii pentru o intervenţie de urgenţă la acoperişul lăcaşului de cult. Ploaia pătrundea prin şindrila veche şi afecta atât pictura, cât şi zidăria. Specialiştii apreciau atunci că este nevoie de circa 250 de mii de lei pentru achiziționarea unei tipologii de șindrilă din stejar unică și dificil de confecționat, plata meșterilor și acoperirea costurilor de cazare și masă pentru voluntari. Până acum s-au adunat doar 26 de mii de euro, îndeajuns pentru ca voluntarii să demareze numai prima tură de lucrări.

Biserica înainte de intervenție

„A fost nevoie de această intervenţie pentru că era destul de degradată acoperitoarea de şindrilă care era pe biserică. Prin spărturi, se putea infiltra apa care degrada fresca preţioasă pentru patrimoniul naţional, nu doar pentru acest monument. În această toamnă, se va înlocui învelitoarea de pe navă şi de pe lobii bisericii. Pentru că nu am reuşit să adunăm îndeajuns de mulţi bani, anul acesta nu se va putea realiza şi învelitoarea de la coifuri. Şindrila este una din stejar, pusă în două straturi, iar tipul pe care îl punem aici are o grosime de trei centimetri. Pentru că este atât de groasă, are şi un preţ pe măsură”, explică arhitecta Nicoleta Marian, coordonatoarea proiectului Gurasada.

Zeci de voluntari, majoritatea studenţi la Arhitectură, s-au oferit voluntari pentru intervenţie, iar curtea bisericii s-a umplut de viaţa şi de zgomot. Se taie, se ciopleşte, se îndreptă şi se potriveşte lemnul. Se munceşte la şindrile, la bârne şi la refacerea acoperişului. Rar vezi laolaltă atâţia tineri lucrând în lemn. Şi nu e deloc simplu – şindrila este una din esenţă dură în care tinerilor le este greu să bată cuiele: „Nu am mai lucrat cu acest tip de şindrilă până acum şi este destul de greu. După două zile de muncă, am ajuns să bat un cui din trei”, povesteşte Mihai Cristian. Alături de studenţii voluntari lucrează şi patru meşteri din Maramureş.

Şindrila este făcută manual, tocmai pentru a se lucra pe fibra lemnului, lucru care îi asigură rezistenţa la apă. „Este o adevărată tehnică de aici şi cred că am deprins multe trucuri de la meşteri. În funcţie de şindrila de care au nevoie, îşi caută lemnele, le taie şi le prelucrează. Este destul de greu de bătut şindrila din stejar: este o esenţă tare, una cu care nu suntem obişnuiţi pentru că noi folosim cel mai des cea din brad, predominantă în România. Sunt foarte puţine biserici cu şindrilă de stejar, mai ales de o asemenea grosime”, arată coordonatoarea de proiect.

Este o atmosferă de lucru care te prinde: tinerii lucrează din greu, dar cu zâmbetul pe buze. Se vede imediat că muncesc cu plăcere şi se înţeleg de minune. Diana Burlacu este studentă la arhitectură, în anul IV: „M-am oferit voluntar de ceva vreme tocmai ca să învăţ ceva nou despre arhitectură pentru că îmi pasă de monumente şi nu prea se face nimic pentru ele. Îmi doresc să le salvăm. Aici învăţ, fac un lucru bun pentru mine, dar şi pentru generaţiile viitoare”, spune tânăra, care a remarcat de la primul pas frumuseţea bisericii: „Mi s-a părut acest spaţiu sacru, poate şi datorită structurii, dar şi picturii vechi. Este un spaţiu care chiar îndeamnă la rugăciune şi credinţă.”

O altă studentă s-a alăturat de un an Ambulanţei pentru Monumente: „Consider că este important ca studenţii să înţeleagă sistemele constructive şi arhitectura tradiţională pentru a putea lucra cu sisteme mai complexe. E importantă şi socializarea, contactul cu oamenii noi din diverse părţi ale ţării care lucrează în domeniu. Este prima dată când lucrez cu şindrilă de stejar şi e mai greu de cioplit. Asta este şi horjită, adică are un cant în care se îmbină. Am învăţat diverse moduri de a le ciopli, în funcţie de locul unde vor fi amplasate – dacă e pe o parte rotunjită, ele trebuie cumva teşite.”

La apelul lansat de voluntari, în primăvară, au răspuns cu donaţii oameni din comunitate şi autorităţile locale: „Este o veste bună că au venit cei de la Ambulanţa pentru Monumente. Ei s-au implicat şi au început lucrările de schimbare a acoperişului. Dacă nu s-ar fi implicat, monumentul ar fi fost greu de menţinut funcţional. Fac apel la toţi să se implice şi să ducem la bun sfârşit aceasta lucrare”, declară primarul Silviu Nan. Comunitatea a remarcat însă lipsa de implicare a Episcopiei Devei şi Hunedoarei.

Biserica monument este lesne de văzut din moment ce se află tocmai lângă DN7, la marginea localității hunedorene Gurasada. Cât timp durează intervenţia, slujbele se ţin afară: „Refacerea acoperişului este un lucru pe care îl doream de mulţi ani! Eu am reuşit să schimb şindrila în 1990, când am venit preot aici, dar, în timp, s-a degradat. Venirea celor de la Ambulanţa pentru Monumente este îmbucurătoare şi necesară pentru biserica noastră. Noi avem o biserică de secol 13, cu pictură foarte valoroasă. Nu prea ştim ce se află sub această pictură pentru că s-au descoperit doar câteva bucăţi mici din pictura originală, de secol 13. Biserica din Gurasada este o biserică foarte importantă şi încercăm să facem demersuri pentru înscrierea ei în patrimoniul UNESCO. Sunt probleme mari din cauza igrasiei pentru că pânza freatică este foarte ridicată, apa urcă şi umiditatea afectează pictura. Eu îi mulţumesc Bunului Dumnezeu, celor din această asociaţie condusă de arhitectul Eugen Vaida, celor care s-au oferit voluntari să ajute şi celor care au donat. E bine pentru biserică, dar şi pentru credincioşi care pot vedea cum se pun în valoare lucrurile vechi, dar şi vechi tradiţii. Sunt impresionat că şindrila este toată făcută manual, lucru deosebit de greu. Apoi este bine potrivită ca să nu pătrundă apa şi pusă în straturi succesive. Sunt lucruri importante pentru satul românesc şi nu ar trebui să le dăm uitării”, spune părintele Stretean.

În mica biserică monument încap circa 30-40 de oameni. Încă se ţin slujbe aici, deşi au început să apară probleme la ziduri. „Priviţi în sus şi vedeţi cum se crapă zidul. E foarte periculos pentru că e zidită din piatră, eu cred că se lasă terenul. Asta pe lângă problemele cu acoperişul”, spune un sătean care are grijă de biserică.

Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail”, considerată una dintre cele mai vechi și mai valoroase ctitorii ortodoxe românești, este inclusă, de peste un secol, pe lista monumentelor istorice. Istoricii spun că a fost o biserică cnezială, cu un prim ansamblu construit în secolele 10-11: „Avea, să spunem, un plan mai ciudat, în forma unui patrulater lobat. Nava bisericii iniţiale se termina într-o absidă, după care se realizează şi pronaosul. Mai există etape de construcţie, ultima fiind în secolul 18, când se realizează şi pictura interioară care se vede acum. Biserica a suferit stricăciuni de-a lungul timpului – de exemplu, Nicolae Iorga spunea că este într-o stare jalnică. A beneficiat de mai multe restaurări în secolul 20, ultima dintre ele, la începutul anilor 90”, explică cercetătorul ştiinţific Daniel Iancu.

Istoricii, dar şi preoţii cred că pictura interioară este cea dă cu adevărat valoare acestei biserici. „Tematica bisericii este respectată peste tot, dar, în aceste biserici monumente putem constata că uneori au fost reprezentate în pictură problemele de controversă istorică sau anumite tulburări ale vremii. O parte din sfinţii reprezentaţi în naosul bisericii din Gurasada poartă straie de soldaţi. Se pare că asta arată lupta cu Imperiul Austro-Ungar, pe vremea căruia s-au dărâmat multe biserici în Ardeal. S-a încercat astfel ilustrarea acestei lupte care nu era doar teritorială, ci una religioasă. Înainte de a veni eu aici, s-au făcut săpături arheologice şi am înţeles că, sub strana dreptă s-au descoperit monezi din anul 800.

Ştim că cnezii sau ctitorii din perioada respectivă, se înmormântau în strana dreaptă. Astfel, biserica ar putea fi chiar mai veche de anul 1200. Biserica este construită din piatră de râu, departe de satul care merge vreo patru kilometri pe vale. Se crede că e din pricina invaziilor vremii, că credincioşii s-au retras, dar biserica a rămas pe loc. Lăcaşul nu era doar locul unde se rugau, dar credem că aici se şi baricadau pentru că geamurile sunt construite ca şi nişte creneluri”, povesteşte părintele Ovidiu Stretean.

Preotul locului spune că a fost fascinat de biserică şi a încercat să afle cât mai multe despre lăcaşul unde slujeşte. Aşa a aflat că: „La construirea bisericii, s-a folosit o tehnică specială – aceea a lui Apolodor din Damasc, cel care a făcut podul peste Dunăre, pentru romani. Se pare că s-a pus piatra, s-a turnat var nestins şi s-a folosit stingerea lui exact pe piatră. Asta a produs un aliaj atât de puternic că este asemenea betonului, care rezistă mult la intemperii, la schimbări, la apă şi la umiditate. Tehnica folosită atunci e una fresco – la început, nu se cunoştea tehnica pictării pe zid, prin câlţi. La pictarea acestei biserici, culorile s-au făcut doar din produse naturale – s-au folosit flori, sol, pământ, argile pentru a scoate nuanţele. Tehnica fresco este mult mai rezistentă peste ani ca celelalte, iar aici s-au folosit paie de ovăz. Se tăiau de spic şi se puneau în acel amalgam cu care se picta. Împărăteasa Maria Tereza porunceşte realizarea unui noi picturi peste cea veche, dar nu ştim dacă era degradată sau doar au vrut să acopere ce era şi să apropie credincioşii de Biserica Greco-catolică. Iconostasul e tot din vremea Mariei Tereza, la fel ca cele patru sfeşnice de lemn – două mari şi două mai mici – destul de degradate, pe care se vede blazonul împărătesei – acvila bicefală”, povesteşte preotul.

Dacă în naos, pe pereţi poţi desluşi minunate scene din Biblie, cu sfinţii îmbrăcaţi în armuri şi purtând arme, în pronaos, imediat ce păşeşti în lăcaşul de cult medieval, pereţii tavanului sunt împărţiţi. Pe de o parte, sunt pictate scene care întruchipează Raiul, cu sfinţi şi grădini, iar, dincolo, e plin de scene înfiorătoare cu draci. „În pronaos, este pictura realizată, tot la 1765, de către Ioan din Deva. Pe unul dintre pereţi sunt reprezentate schingiurile la care sunt supuşi păcătoşii în funcţie de păcatele lor. Sunt mai multe scene, inclusiv arderea, ţinerea cu capul în jos, diavolii care chinuie femeile care au păcătuit. Pictorul a vrut să le arate celor care intrau în biserică că păcatele vor fi pedepsite, dar le pot fi iertate dacă vor intra în naos şi se vor ruga”, explică istoricul Daniel Iancu.

Comunitatea şi-ar dori ca întreg monumentul să fie reabilitat şi pictura restaurată. Preotul mărturiseşte cu ochii plini de lacrimi: „Nu ştiu dacă voi mai ajunge să îmi văd visul împlinit, pentru că mai am un an până la pensionare. Mi-aş dori nespus de mult să pot să văd şi pictura aceasta restaurată. Eu mereu am numit biserica din Gurasada „catedrala sufletului meu”, spune părintele cu ochii plini de lacrimi.

Deocamdată însă nu s-a strâns nici măcar suma completă pentru refacerea acoperişului. Ar mai fi nevoie de 15 mii de euro, din care 13 mii ar acoperi costurile cu şindrila pentru a doua intervenţie. Cei de la Ambulanţa pentru Monumente – proiect inițiat în 2016 de către Asociația Monumentum – cred că Biserica din Gurasada este „un simbol al artei medievale creștine și al identității naționale”. Voluntarii solicită în continuare sprijin pentru refacerea acoperişului lăcaşului de cult.


Donațiile se pot face pe Facebook, dar și în contul Asociației Monumentum cu specificația GURASADA.

IBAN: RO46RNCB0227141236620001

Cod SWIFT: RNCBROBU

Nume bancă: BCR SUCURSALA JUDEȚEANĂ SIBIU

Nume: ASOCIAȚIA MONUMENTUM

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.