Preotul Ioan Duma, primul deputat al României Mari de la 1919, cetățean de onoare post-mortem al municipiului Petroșani
Preotul Ioan Duma a fost declarat cetățean de onoare post-mortem. Consiliul Local al municipiului Petroșani a luat decizia de a-i acorda preotului această distincție post-mortem.
Preotul Ioan Duma s-a născut la 30 martie 1884 în comuna Boian , judeţul Târnava Mică. A făcut şcoala primară în satul natal, apoi în Saroşul unguresc, în limba maghiară. Între anii 1889-1903, a urmat liceul la Blaj, iar între 1903-1909, la Sibiu, a urmat cursurile Academiei Teolggice, terminând ca şef de promoţie. Studiile teologice şi le-a terminat la Bucureşti, unde, in paralel, a urmat Facultatea de Litere şi Filozofie. Apoi, obţinând bursă, a studiat la Universitatea din Budapesta, absolvind acolo facultatea pentru a se intreţine, a publicat o serie de articole de critică literară.
În 1912, s-a căsătorit cu Elena Stanca, fiica protopopului Avram Stanca din Petroşani. A devenit preot paroh alături de socrul său, la Petroşani. La 16 iunie 1926 a fost numit protopop de Valea Jiului, iar la 9 iunie 1936 primeşte rangul de iconom stavrofor.
Ca preot în Petroşani, încă din 1912 a activat în domeniile cultural, social, şcolar şi economic. A contribuit la infiinţarea filialei băncii „Ardeleana” la Petroşani, a susţinut o serie de conferinţe culturale, a organizat şcoli de gospodărie şi şcoli de adulţi pentru alfabetizare. A înfiinţat coruri şi reuniuni de binefacere pentru a-i ajuta pe cei săraci cu bani, alimente şi ‘imbrăcăminte. La aceste activităţi i s-a alăturat familia, soţia şi copii săi, care erau „mamă şi fraţi ai tuturor oropsiţilor”.
„A fost singurul deputat al României Mari de la 1919, care a candidat ca independent, devenind astfel unul dintre cei mai reprezentativi oameni din Valea Jiului şi a militat pentru românizarea conducerii Societăţii miniere Petroşani şi pentru organizarea minerilor intr-un sindicat naţional, separat de cel internaţionalist”, arată nota de fundamentare a proiectului de hotărâre.
De la înfiinţarea filialei „Astra” în Valea Jiului şi până la contopirea ei cu Fundaţia Regală a fost vicepreşedinte şi preşedinte al acesteia.
Gheorghe Tătărăscu i-a propus intrarea în PNL, însă acesta a refuzat. Totuşi, la insistenţele mai multor colegi de facultate, în 1926, a aderat la organizaţia din Bucureşti, după care la puţin timp avea să-şi dea demisia, dorind să muncească „pe terenurile bisericesc, cultural şi social-caritativ”, după cum mărturisea declaraţie, din 17 iunie 1949, dată în ancheta Securităţii.
În anul 1949 părintelui Duma i s-a instrumentat un dosar de urmărire informativă la Biroul de Securitate Petroşani, după cum aflăm într-o adresă către Serviciul Judeţean Deva, prin care se solicitau informaţii in privinţa relaţiei cu Sârbu Vasile, un „ilegalist” din Petroşani. Totodată, părintele Duma era filat de către oamenii Securită-ţii, potrivit notelor datate aprilie 1949, din care reieşeau legăturile pe care le avea cu inte1ectualii din oraş.
„Fiind arestat de Securitatea Petroşani la 12 iunie 1949 1n „lotul preoţilor legionari”, părintele Duma declară despre această pretinsă colaborare cu legionarii: „Servicii speciale nu le-am făcut, nici predici. Totdeauna am căutat să nu arnestec chestiile politice sau de altă natură cu doctrina religioasă”.
Părintele Duma a mai fost arestat o dată pe 5 decembrie 1951, pentru a fi anchetat din nou de către organele Securităţii, până la 23 septembrie 1955, când i s-a fixat domiciliul obligatoriu la Târgu-Jiu”, mai arată nota de fundamentare a proiectului de hotărâre.
După eliberarea din detenţie, părintele a slujit la biserica Sf. Gheorghe Vechi din Bucureşti.
La 11 iulie 1957, doborât de o boală ce a fost agravată foarte mult de regirnul de detenţie, din timpul anchetelor, a trecut la cele veşnice.
Stimată Doamnă Baciu,
Vă mulțumesc din toată inima pentru articolul publicat referitor la bunicul meu, protopopul Ioan Duma. Ma numesc Anca Carata, născută Duma, plecată din țară de 54 de ani, sunt fata lui Șerban Duma, singurul băiat al bunicilor mei.
Deși plecată de mult timp din țară, am rămas in legătură cu toate rudele noastre . Articolul dumneavoastră m-a răscolit, aducandu-mi aminte de tristul sfârșit al bunicului meu, fiind de nerecunoscut cand a ieșit din inchisoare.
Cu mulțumiri din inimă și deosebită stimă,
Anca Carata