Zidurile Miciei ies la iveală. Descoperire impresionantă lângă calea ferată

30 august 20231 septembrie 2023 Laura Oana 0 Comments Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR), noi descoperiri, situl Micia, Termocentrala Mintia

„De 15 ani, de când lucrez ca arheolog, aceasta este cea mai spectaculoasă descoperire din cariera mea!”, exclamă dr. Marius Barbu, de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. Recent, în taluzul de lângă calea ferată din zona Mintia, au ieşit la iveală ruinele unuia dintre ziduri, dar și cele ale unui turn de apărare ale castrului roman de la Micia, una dintre cele mai mari asemenea fortăreţe din Dacia Romană.

Apărută în timpul lucrărilor de supraveghere de pe şantierul căii ferate de mare viteză, descoperirea este cu atât mai importantă cu cât, în premieră, arheologii reuşesc să surprindă chiar o secţiune prin zidul masiv de piatră. „Avem aici fundaţia, talpa zidului de incintă, de la Micia. Zidul propriu zis are 2,6 metri lăţime, la care se adaugă cea a turnului, astfel încât lăţimea exterioară a construcţiei este de 5,4 metri. În profil, au supravieţuit şi două dintre blocurile de andezit din care era realizată elevaţia şi a zidului şi a turnului. Din păcate, celelalte au fost demantelate şi folosite în construirea căii ferate, în secolul 19, perioadă din care şi avem mărturii că zidul mai avea 4,5 metri înălţime. În antichitate, acesta ajungea la şase metri şi era dublat de un şanţ de apărare, săpat în faţa lui, adânc de circa patru metri. Asta înseamnă că sistemul defensiv de aici era de vreo 10 metri, era greu de cucerit”, detaliază arheologul MCDR Deva.

Construcția a apărut pe teritoriul anticei Micia, o așezare prosperă a vremurilor, care apăra hotarul de Vest al Imperiului Roman.

Arheologii au făcut mai multe descoperiri pe şantierul căii ferate de mare viteză, dar secţiunea prin zidul castrului a a turnului este cea mai spectaculoasă: „Începând cu iarna trecută, supravegherea pe lucrările efectuate de-a lungul căii ferate a fost preluată de Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva şi de colectivul de cercetare de la Micia, cu specialişti de la muzeele din Deva şi Bucureşti. La lucrările de pe firul 1, deci exact sub calea ferată deja existentă, au fost identificate mai multe structuri arheologice, iar cele mai importante sunt în zona castrului de la Micia, în zona militară. Cea mai spectaculoasă dintre descoperiri aduce la iveală elementele de fortificare de pe latura de est a castrului.

Zidul este impresionant şi am avut ocazia, în premieră, să îl vedem secţionat pentru că lucrările din deceniile trecute de la calea ferată l-au tăiat. Este un zid solid – aşa cum ne aşteptam – şi l-am surprins la nivel de fundaţie pentru că blocurile de elevaţie au fost scoase şi folosite, odată cu construirea căii ferate şi a drumului care leagă Deva de Ilia, din secolul al 19-lea, până la începutul secolul 20, culmea, pe vremea austriecilor, dar cu meşteri italieni. Am avut norocul să găsim exact şi locul unde era unul dintre turnurile de apărare ale castrului. Faptul că au rezistat atâţia ani lângă calea ferată, cu toate trepidaţiile din zonă, arată cât de bine şi trainic erau realizate construcţiile”, declară Marius Barbu.

Descoperirea este considerată una foarte importantă pentru că surprinde zidul masiv roman de pe latura de est, în toată splendoarea sa: „Este prima dată când vedem profilul zidului, când vedem exact cum a fost construit de inginerii romani, foarte buni specialişti. Este ridicat cu blocuri masive de piatră din andezit de Uroi, plus gresie adusă de la Bretelin şi din micaşist local.

Este foarte important şi faptul că, în temelia lui am descoperit o monedă care ne dă un reper cronologic pentru ridicarea zidului de piatră. Aceasta este, de fapt, a doua fază de utilizare, iniţial a fost construit în prima jumătate a secolului al II-lea, din lemn, distrus în timpul războaielor marcomanice şi apoi reconstruit. Moneda arată că faza de piatră a castrului de la Micia a fost construită după încheierea războaielor marcomanice, probabil în timpul Împăratului Commodus sau a lui Septimius Severus, la finalul secolului al II-lea. Castrul de la Micia este unul dintre cele mai mari castre auxiliare ale Provinciei Dacia, alături de Porolissum şi Tibiscum. Sunt cei trei piloni mari ai graniţei de nord şi vest. Are o suprafaţă de peste şapte hectare, latura lungă a castrului are circa 380 de metri, iar lungimea laturii scurte are undeva la 190 metri”, explică arheologul.

Descoperirea a fost făcută de către specialiștii Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva în cadrul supravegherii arheologice a lucrărilor de modernizare a căii ferate Simeria -Arad, cercetarea fiind finalizată de către specialiștii Muzeului Național al Unirii Alba Iulia ca parte a unei cercetări arheologice preventive. Realizarea căii ferate de mare viteză nu va afecta această descoperire, dar urmează ca membrii Comisiei Naţionale de Arheologie să decidă în ce fel va fi conservat zidul descoperit acum – dacă va fi acoperit sau se va găsi o formă de protecţie care să îl lase la vedere.

Fortificaţia de la Micia era deservită de trei trupe auxiliare care aveau împreună peste 1.500 de soldaţi, majoritatea cavalerişti.

„Este foarte greu să construieşti aşa ceva pentru că blocurile din andezit care sunt cea mai importantă parte a materialului de construcţie sunt aduse de la Măgura Uroiului, cu plutele pe Mureş, de la mai bine de 20 km. Cred că realizarea acestui castru de piatră este boom-ul pentru dezvoltarea acelei cariere foarte importante a Daciei.

*Daniel Costin ȚUȚUIANU- Cercetător științific, împreună cu dr. Marius BARBU pe șantierul arheologic de la MICIA*

„Situl de la Micia este important nu doar pentru descoperirile de epocă romană, dar şi pentru perioada de după retragerea aureliană, spune cercetătorul ştiinţific de la MCDR Deva, Daniel Costin Ţuţuianu: „Important este şi ce a fost după ce au plecat romanii din Dacia. În urma săpăturilor arheologice sistematice şi preventive, s-a constatat o locuire destul de intensă a populaţiilor migratoare care au venit pe aici. Nu ştim exact din punct de vedere etnic cine sunt, dar am constatat o locuire începând de la sfârşitul secolului 3 până aproape de secolul 7, aproape 400 de ani, timp în care Micia nu a fost părăsită. S-au folosit chiar de ce au lăsat romanii, în anumite complexe arheologice – gropi sau locuinţe – am găsit material roman refolosit, mai ales materiale de construcţie.”

În perioada romană, Micia era o aşezare prosperă de pe malul Mureşului, o aşezare care se întindea pe circa 70 de hectare: era punct vamal, avea port, cele mai mari terme din provincie, dar şi ateliere meştesugăreşti vestite.

Trupele de aici erau menite să facă faţă diverselor ameninţări, printre care ale sarmaţiilor; controlau şi apărau întreagă zonă, minele din Munţii Poiana Ruscăi, dar şi exploatările aurifere din Apuseni.