INTRODUCERE ÎN BĂTĂLIA MOȚIUNILOR PNL. FORȚA DREPTEI ȘI ROMÂNIA LIBERALĂ

Cu siguranță, bătălia Orban – Cîțu pentru președinția Partidului Național Liberal (PNL), care se va încheia în 25 septembrie 2021, ține capul de afiș al politicii românești din această vară și acoperă „cu succes” toate celelalte evenimente. La zi, bătălia a intrat în faza finală, fiind deja făcute publice cele două moțiuni cu care actualul lider PNL Ludovic Orban și aspirantul la titlu Florin Cîțu vor să câștige voturile delegaților liberali la congres.

Despre aceste două moțiuni vom vorbi astăzi, sintetic, ocupându-ne, deocamdată, strict de partea politică a documentelor, într-un soi de îndrumar de lectură, lăsând pentru altă ocazie o analiză a proiectelor economice, „de țară”, propuse de cei doi candidați la șefia liberală.

În subsolul acestei analize, veți găsi, pentru proprie analiză, legături către textele integrale ale moțiunilor.

Scurt preambul

De ce este important să urmărim această desfășurare de forțe care zdruncină, iată, serios PNL, în ultima vreme, mult peste așteptările normale ale observatorilor și analiștilor politici? Există câteva argumente spunem noi consistente, dintre care vom alege doar două, suficient pentru expunerea noastră.

În primul rând, prin poziția de al doilea mare partid politic românesc (din doar două poziții!), după PSD (ordinea este dictată de istoricul complet al vieții politice românești din ultimii 30 de ani), PNL reprezintă, chiar și numai dintr-o judecată mai degrabă teoretică, dreapta românească în opoziție cu stânga controlată de social-democrați. O asemenea poziție politică înseamnă că nicio analiză de viitor a României nu poate trece peste influența puternică a PNL.

În al doilea rând, prin poziția actuală de nucleu al coaliției aflate la guvernare, PNL și ceea ce se întâmplă cu el în viitorul apropiat reprezintă subiecte fierbinți, de interes național, viitorul fiind clar influențat de evoluția și transformarea acestui partid.

Iată de ce nu putem ocoli, într-o analiză politică serioasă, un eveniment precum Congresul PNL din septembrie, respectiv candidatul și moțiunea care vor deveni conducerea liberală.

Forța (reșapată a) dreptei versus România liberală

Pornind de la blazoanele celor doi combatanți liberali, Ludovic Orban intră în turnir cu moțiunea „Forța dreptei”, în timp ce Florin Cîțu propune moțiunea „România liberală”. Câteva cuvinte despre aceste alegeri sunt necesare.

Forța dreptei” propusă de Ludovic Orban este, în fapt, o reluare din 2017. Actuala moțiune propusă pentru Congresul liberal din 25 septembrie 2021 de Ludovic Orban nu este altceva decât vechea moțiune din 2017, preluată copy-paste cu adăugiri, omisiuni neesențiale și note marginale de aducere la zi. A fost o mare dezamăgire pentru noi să observăm faptul că Ludovic Orban nu a făcut gestul onorabil de a veni cu ceva nou, dedicat momentului, actuala moțiune fiind doar o ciorbă reîncălzită prin reșaparea textului din 2017. Pentru cei care cred că exagerăm, le oferim o legătură către moțiunea publicată în 2017: https://aliantadreptei.wordpress.com/2017/05/16/motiunea-ludovic-orban-partidul-national-liberal-forta-dreptei/.

Considerăm că Ludovic Orban a făcut o greșeală reîncălzind, prin copiere și peticire, moțiunea din 2017, cel puțin dintr-un motiv serios: recitind moțiunea din 2017 putem observa că Orban repropune multe promisiuni pe care, ușor demonstrabil, nu le-a onorat în cei patru ani care au trecut de atunci – de ce ar crede cineva că, reșapate, promisiunile vor fi, de data asta onorate integral?

O altă observație ar fi asupra unei erori de stil. Folosirea cuvântului „forță” alăturat unui partid politic este specifică mișcărilor politice autoritare și/ sau de extremism politic. Chiar și în România avem o Forța Națională, de exemplu, formațiune politică „naționalist-suverană” la lansarea căreia au participat principalii lideri ai partidelor naționaliste din Europa, în frunte cu Marine Le Pen și Marcel De Graaf, copreședinți ai grupului Europa Națiunilor și Libertății în Parlamentul European. Oricum ar fi, doctrina liberală, oricât de sofisticat s-ar remodela ea pe plai mioritic, tot nu are „forța” ca argument sau metodă preferată. Și nici dreapta românească generică, dacă vrea să fie democratică, nu ar trebui să utilizeze, nici în glumă, forța, indiferent de situație.

„România liberală” propusă de Florin Cîțu, deși mai lipsită, estetic, de subtilitate și „forță” din titlu, pare mai cinstită și mai aproape de adevăr din perspectiva unui partid politic: până la urmă, nu asta își doresc partidele politice, o țară după voința lor?

Moțiunea actualului prim-ministru liberal Florin Cîțu ni s-a părut mai bine gândită în împăcarea între ce vrea să spună și titlul cu care defilează. Și e, măcar, originală, nu copiată d`antan. La „România liberală”, ca titlu de moțiune, Florin Cîțu mai pune un apendice pe stilul marketingului de produs: „Alege doctrina liberală autentică”. Evident, și Orban declară că propunerea lui merge pe „doctrina autentică”, dar noi știm foarte bine că, între doctrina liberală autentică, indiferent din ce epocă de până acum, și politica pusă în practică de PNL în România ultimilor decenii există diferențe demolatoare, astfel încât rămânem, încă, pe teritoriul teoriilor frumoase.

Să fie ca ieri, dar să semene a mâine… Sau să fie ca mâine, dar să semene cu ieri

Doctrinar, ambii candidați la șefia PNL propun un partid pentru care viitorul e bine înțepenit în trecut și un partid care să fie „de toate pentru toți”. În ciuda permanentelor așteptări de clarificare ideologică a liberalismului românesc post-1989, așa cum se prezintă, edulcorant, intențiile celor ce vor să fie lideri PNL aruncă partidul tot în ceață doctrinară. Dacă, pentru omul obișnuit prea puțin interesat de politică, poate să pară acceptabil un partid liberal a cărui doctrină amestecă în același ceaun liberalism naționalist de secol XIX, cu forme normale dar și rebele de liberalism de secol XXI, cu creștin-democrație medieval-românească și conservatorism pe tradiție mioritică, pentru oamenii întregi la cap și educați politic acest melanj este, în fapt, doar demonstrația simplă a faptului că nu ai nicio identitate politică definită, în afară de apartenența largă, difuză la ceea ce numim generic „dreapta politică”. De ce nu doresc liberalii români să se limpezească doctrinar? Nu știm, dar bănuim că e doar din motive estetice, de atractivitate electorală.

Trecem peste acest „mic detaliu” lăsând doar declarații ale competitorilor care nu ne spun mare lucru:

ORBAN: „Partidul Național Liberal trebuie să-și asume rolul unei clarificări doctrinare în politică în următorii ani prin reafirmarea și promovarea valorilor fondatoare ale Partidului Național Liberal și ale națiunii române moderne: drepturile și libertățile individuale, familia, credința creștină și națiunea.”

CÎȚU: „Partidul Național Liberal va rămâne un partid de centru-dreapta, care are drept curente principale liberalismul, creștin-democrația și conservatorismul. Lianții ideologici care unesc toate orientările din interiorul partidului sunt fondul liberal comun și apartenența la mișcarea populară europeană.”

Fragmente de stil politic

Privind general cele două moțiuni liberale, subiectiv dar explicabil inclusiv din motive dezvăluite mai sus, se pare că Florin Cîțu este cel care chiar a luat în serios Congresul din septembrie și bătălia pentru șefia PNL. Contracandidatul lui, Ludovic Orban, nu s-a străduit aproape deloc să vină cu ceva proaspăt, mulțumindu-se să spună că-și va plăti viitorul politic cu aceeași monedă pe care o păstrează din 2017.

La nivel de discurs și structură, (re)moțiunea lui Ludovic Orban este obositor de plină de fraze teoretice, ca de prin cărți de politologie, în timp ce moțiunea lui Florin Cîțu este mai pragmatică și destul de exactă în ideile pe care le vrea transmise delegaților liberali.

Deocamdată nu vom intra în amănunte, ci vom propune aici două selecții din cele două moțiuni, selecții care scot în evidență nu neapărat ideile, cât stilul în care gândul politic liberal al celor doi competitori este pus în fața electoratului liberal.

LUDOVIC ORBAN

„Partidul Național Liberal trebuie să lupte în primul rând pentru principii și pentru valori, pentru a menține partidul așa cum a fost din 1875, un partid de oameni care prețuiesc demnitatea persoanei, care respectă familia și care își iubesc țara, un partid de oameni care își clădesc singuri destinul și cariera, un partid care pune pe primul plan interesul României și care s-a identificat cu toate marile realizări ale României în istoria modernă.

Partidul Național Liberal este și trebuie să rămână un partid național, prin apărarea valorilor care definesc poporul român, cu specificul nostru tradițional, religios creștin, multicultural, multietnic și, în același timp, un partid liberal, prin promovarea principiilor democratice liberale de dezvoltare economică care apără drepturile și libertățile individuale, democrația, separația puterilor în stat, egalitatea în fața legii și egalitatea de șanse.

Pentru Partidul Național Liberal, demnitatea umană este inalienabilă: individul este în centrul comunității și al acțiunii politice iar familia reprezintă fundamentul societății noastre.

Libertatea individuală nu este posibilă fără responsabilitate socială. Tradiția creștină ne cere să ne respectăm aproapele și să îi tratăm pe toți oamenii în mod egal. Libertatea religioasă trebuie respectată.”

FLORIN CÎȚU

„PNL are menirea istorică să schimbe paradigma de care nu am reușit să ne debarasăm cu adevărat încă de la crearea României moderne și până astăzi, să schimbe percepția societății că statul este omnipotent, protector și paternalist.

În ultimii ani, partidele de dreapta au făcut jocul stângii: s-au concentrat pe identificarea pripită de soluții punctuale la probleme mici și pe termen scurt. Trebuie să ieșim din acest impas și să reintrăm în luptă pe tărâmul „ideilor mari”. Trebuie să readucem în atenția electoratului, prin dialog și proiecte, temele mari care ne definesc. Este momentul să ne întoarcem la doctrina liberală autentică.

(…) Este momentul să recunoaștem că problema fundamentală a economiei postcomuniste a fost lupta de a menține controlul statului asupra a cât mai multor sectoare și aspecte sociale. De aici au izvorât toate problemele pe care le-au decontat generația părinților noștri și pe care acum trebuie să le îndreptăm noi: lipsa de responsabilitate individuală și proliferarea mentalității antisociale, pierderea încrederii în capitalism și clasa politică autohtonă, suspiciunea arătată față de orice acumulare de avuție personală.

(…) Liberalismul modern pe care îl susțin se bazează pe următorii piloni: Punerea cetățenilor în centrul guvernării și politicii prin oferirea celui mai avantajos contract politic pentru aceștia; Statul de drept; Statul eficient pus în slujba cetățeanului; Concentrarea statului asupra furnizării corespunzătoare a celor mai importante bunuri și servicii publice; Furnizarea cadrului instituțional necesar producției private eficiente a unor bunuri și servicii aflate astăzi în sarcina statului.”.

Evident, de folos va fi fiecăruia dintre noi, cei care vor să afle mai multe despre această bătălie de mare interes, lectura integrală a celor două moțiuni liberale.

Iată textele integrale ale moțiunilor:

MOTIUNEA LUDOVIC ORBAN

MOȚIUNEA FLORIN CÎȚU

Vom reveni cu analize și informații referitoare la acest subiect.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.