Racoș, un ținut cu forme de relief spectaculoase, una mai grandioasă decât cealaltă

Căldura toridă, citadină a Devei am lăsat-o în urmă pentru trei zile și am dat fuga la munte, pentru prima dată în afara granițelor județului Hunedoara, acolo unde, după jumătatea lunii august, culoarea verde a ierbii arată ca în zilele de primăvară.

Trupa de șoc, cum îi spune Alexandra Marcu, a plecat să exploreze munții din centrul României, munții Perșani, care fac parte din grupa muntoasă a Carpaților de Curbură, la rârdul lor, parte din lanțul muntos al Carpaților Orientali. Din punct de vedere geografic, întinderea munților Perșani, acoperă trei județe: Brașov, Harghita și Covasna.

Un grup de 9 persoane, printre care și Alessia, o fetiță ambițioasă și membră a Clubului Evoluții, ne-am urcat în mașina condusă de ghidul nostru principal, Dan Marcu, alături de Alexandra și Dana Marcu – oameni de bază cu multă experiență în ale drumețiilor. Dornici de a descoperi locuri noi, de la Deva ni s-au alăturat și frumoasa familie din Timișoara a Mihaelei și Sandu împreună cu cei doi mici temerari ai săi.

Deci am plecat la drum cu două mașini pline de curioși și voie bună. Drumul a fost destul de bun având în vedere că am străbătut 133 de km pe autostrada A1, Deva – Sibiu, dar și pe drumul național E68, de la ieșire de pe autostradă spre localitatea Racoș (jud. Brașov), aproximativ 122 de km. În total vreo 5 ore de mers cu opriri de o cafea pe traseu, spre bucuria Cristinei C.

Pentru cei mai mulți dintre noi acest colț de țară a fost vizitat pentru prima dată și nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că avem și noi Veneția noastră. Și nu una, ci două! – localitatea Veneția de Jos, prin care am trecut, și undeva pe dreapta se face un drum spre surata sa, Veneția de Sus…

Cu cât înaintam mai mult spre centrul țării, pe drumul național între Avrig și Brașov, gospodării frumoase cu porți mari în stil săsesc străjuiesc ordonat drumul recent asfaltat și marcat, iar de-a lungul șoselei, sus pe stâlpii de electricitate tronau maiestoasele berze preocupate de repararea cuibului sau îngrijirea puilor ori interesate atent de propria toaletă.

Primul obiectiv care trebuia bifat în călătoria noastră de trei zile a fost locul unde se înălțau Coloanele de Bazalt. Am trecut și peste Olt, am trecut și de pădurea Bogaților și am ajuns în localitatea Racoș, din județul Brașov. Drumul trece prin comuna cu același nume, dar indicatoare care să semnalizeze coloanele nu prea erau. Unul singur am găsit în dumul nostru, dar dacă nu întrebi localnicii, nu știi în ce direcție să o iei.

Undeva, în stânga de la șoseaua principală, se face un drum strâmt, care urcă printre case, cu ieșire, în câmp. După două-trei minute, parcăm și pornim pe jos luând calea drumului bătătorit de mașini. Desigur, nu era nici un indicator, doar turiștii care se întorceau ne-au explicat în ce parte să ne îndreptăm.

Și iată-le! Ca soldații în apărare, îmbrăcați în armuri argintii, ce străjuiesc poarta unei cetăți, se ridică zvelte fâșii prizmatice aproape perfecte și compacte, coloanele magnifice de bazalt. Geologii spun că în lungime, zidul modelat acum sute de mii de ani, se întinde cam 50 de metri, iar pe înalțime coloanele măsoară aproximativ 15-20 de metri.

Formațiunile columnare de bazalt au luat naștere prin erupția unui vulcan, din lava fluidă (cu vâscozitate redusă) care ajunsă la suprafața pământului se răcește relativ repede.

Culoarea bazaltului poate varia de la bej, la cenușiu închis până la negru, iar forma secțiunilor – hexagonală, pentagonală sau pătrată, este determinată de procesul de răcire a lavei.

Privești cu nesaț acest spectacol grandios al naturii. E ceva ce nu te-ai fi gândit că poate exista la noi în țară. Se spune că apropierea de coloanele de bazalt are și efecte terapeutice, acestea emanând o energie pozitivă.

Mi-au atras atenția buchetele de flori roz care formau aranjamente florale, între blovani de pe sol. Unde erau două, trei pietre apropiate era format și buchetul!

Ici, colo, prin zona coloanelor mari de bazalt, sunt delușoare împodobite cu pietre bazaltice strălucitoare, precum o rochie elegantă.

Mai departe, la vreo vreo 15 minute de mers pe jos, urcăm un dâmb. La dreapta se văd niște formațiuni din piatră deosebite, de forma cristalului sau în falduri și unduiri de culori gri metalizat.

Formele de piatră continuă cu un alt tip de rocă, în striații orizontale unduitoare, apoi un zid înalt gălbui și poros, ca piatra ponce, iar la stânga, într-un crater uriaș se oglindește, o altă vedetă a ținutului – Lacul de Smarald, înconjurat de o multitudine de tipuri și forme de roci.

De la bazaltul dispus în coloane pe vericală, la foițe de piatră cu inserții așezate orizontal și dantelării de rocă, peisajul este de o frumusețe rară și un spectacol geologic fantastic. Pe versantul unui perete, piatra de bazalt ponce e susținută de frumoasele pietre gri metalizat, iar pe alți pereți smocuri de vegetație flutură, și-au făcut loc să răzbată printre straturile bazaltice.

Liniștea oarecum nefirească care domină zona, se sparge de un ploscăit de apă. Din loc, în loc, se desprind bolovani de pe pereții ce străjuiesc apa și se scufundă cu repeziciune în adâncul lacului, pentru totdeuna. Dacă privești cu atenție pereții de bazalt, vezi diferite figuri și forme. Iată și basorelieful unui broscoi!

Cerul e gri, iar în luciul apei nu se oglindește seninul albastru pentru a-i da splendoarea la cote maxime, dar și așa e absolut fabulos.

Zona Racoș este declarată arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic). De asemenea, este  una dintre cele mai mari așezări din Țara Bârsei, având un rol important în rețeaua de fortificații dacice.

După ce am bifat și al doilea obiectiv, am urcat un deal care oferă o panoramă minunată, localitatea Racoș și dealurile de un verde crud ca primăvara. Pe partea dreaptă a dealului  se vede o formațiune vulcanică, ca un con roșiatic, străjuit de trei stâlpi de telecomunicații.

Ajunși în apropiere, Dan Marcu, șeful grupului de drumeți, care  a văzut multe la viața lui, ne-a spus, în glumă ”oameni buni, am urcat și am bătut calea degeaba” și că ar trebui să ne întoarcem din drum… Tot grupul era dezamăgit de informația primită.

Dar cum am ajuns lângă el, în fața noastră am descoperit un peisaj rupt din filmele SF. După culoarea, textura și formațiunile pământului, părea că ne aflăm pe altă planetă.

Culoarea roșie, vulcanică, domină câmpul vizual. Stăm pe marginea unui crater imens, pe câmpul care coboară-n adânc. În hăul roșiatic verdeața se luptă să își reia proprietatea. Zidurile abrupte ale craterului dezvăluie diferite stratificații geologice de culori diferite, iar o fâșie albă parcă dă o notă de eleganță în coasta spectaculoasă și negricioasă. Stăm în fața vulcanilor stinși.

Specialiștii geologi afirmă că formațiunile din zona Racoș sunt rezultatul ultimelor activități vulcanice de pe teritoriul țării. Se estimează că ultima erupție din munții Carpați că ar fi avut loc în urmă cu 500.000 de ani.

Am înconjurat craterul fabulos, Dan, Alexandra și dl. Alin, s-au încumetat să intre în crater. Noi ceilalți drumeți, i-am așteptat la marginea lui contemplând formațiunile și piscurile fragile cocoțate.

În planul îndepărtat se vede un alt decor, de această dată e o varietate de culoare gălbui. Ne-am apropiat spre acea zonă. Trei bolovani imenși sunt puși dinadins pe drumul de acces care străbate canionul magnific, pentru a nu avea acces  cu mașina.

Dealul și-a dezbracat cuvertura verde lăsând să poată fi admirat și din interior. Peisaje asemănătoare cu cele din Arizona americană stau înaintea noastră. O frumusețe ce îți taie respirația. Din cavitățile formate în pereții vulcanici, parcă te aștepți să vezi cum iasă arătările uriașe preistorice.

Până și micuțele plante, ce împânzesc solul arid de zgură, au culoarea focului. Verdele plantei se transformă la vârfuri în roșu, parcă ar fi fost tușate de lava vulcanică. De altfel ești înconjurat atât de formațiunile geologice de diferite tipuri cât și de o varietate fantastică de culori!

Nici nu crezi că așa ceva există în România, cuvintele sunt sărace față de ceea ce ți-e dat să vezi cu ochii tăi.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *